Iarna cu potcoave argintii de gheaţă
Plânge după colţuri cânt de despărţire,
Şuieră-n tăişuri vântul alb subţire
Soarele-şi ascunde razele în ceaţă.
Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic
Păsări să-nfioare din grăbite triluri,
Care joacă farse iernii-n vodeviluri
Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic.
Fluturi îndrăzneţi ce sfidează timpul
Caută câte o floare întredeschisă-n pripă,
Şi-i pudrează visul sub a lor aripă
Bucuria urcă-n pas cu anotimpul.
Stele-n cerul nopţii-şi asmut irişii
Aburi din pământ, fire de lumină,
Bagă în ispite merii din grădină
În ochiul dimineţii, înfloresc caişii.
În surdină pune-mi la fereastră vise
Să mă întind afară pe covor de iarbă,
Lasă-mi în iubire porţile deschise
Şi opreşte seva-n care-o să mă fiarbă.
-->
Comentarii