GUSTÂND NEMĂRGINIREA
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie după Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă și de ură.
Simt taina sfântă atingându-mi firea
și îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
să pot urca..., gustând nemărginirea.
În urma mea s-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmași
pe huma răscolită de nătângii pași
spre taina care-a zămislit Cuvântul.
Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi –
de vrei în pragul Învierii să ajungi
primește-l pe Isus cu inima smerită!
-->
Comentarii
Dorina Pop, mulțumesc pentru lectura versurilor mele și sublinierea în comentariu a strofei cele mai importante!
„Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi –
de vrei în pragul Învierii să ajungi
primește-l pe Isus cu inima smerită!”