<iframe width="420" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/a1u3phAVTE0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Îmi plânge-arcuşul de vioară
Când vântul tremură prin ploi
Şi-n jale-aceasta unitară
Îngrop simbolul cifrei doi.
Emoţiile-s toate ninse
Cad fulgii argintii de dor
În calendar de vise prinse
Şi-ncarcerate-ntr-un fior.
Doar pentru tine azi mai stărui
Când stele mai aprind pe cer
Nu vreau uitării să mă dărui
De ce mai stărui? E-un mister.
Sunt eu şi dorurile toate
Ce mă-nsoţesc pe-alei târzii
Din visuri, câte-s nechemate
Doar tu nu eşti şi n-ai să ştii
Că-n gândul permanent de tine
Un bastion eu mi-am zidit
Unde plâng lacrime aldine
Pe cel plecat, în cel venit.
-->
Comentarii
Frumos,poem. Felicitari, Delia! Cu mare drag.
Îmi plânge-arcuşul de vioară
Când vântul tremură prin ploi
Şi-n jale-aceasta unitară
Îngrop simbolul cifrei doi.
Versuri superbe ce exprimă trările unui suflet delicat ,extrem de sensibil. Felicitări Delia !
Vă mulţumesc domnule Sprâncenatu pentru apreciere.
oferi caldura sufletului tau atat de frumos ,desi, poate acum esti trista ( poate ,cam ca mine!!!)
Maria, nu vreau să fi tristă, nu-ţi stă bine, tu eşti un o persoană cu suflet mare şi bun , lasă tristeţea să se ducă în altă parte unde nici un suflet nu e în preajmă.
Îmi plânge-arcuşul de vioară
Când vântul tremură prin ploi
Şi-n jale-aceasta unitară
Îngrop simbolul cifrei doi.
Mulţumesc Miha pentru apreciere.