DUPĂ CE ATÎTA VREME ...?!
( Acrostih-Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )
Autor, Elena Mititelu
„E ceasul cel de taină”...”Melancolie”...”O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă...”!
„M-ai chinuit atîta cu vorbe de iubire” , „De-a născoci noi ipoteze...” ,
„Iubită dulce, o, mă lasă...” , „Zadarnic şterge vremea...”
„Nu mă-nţelegi” ! „Eu nu cred nici în Iehova” !!
„E împărţită omenirea...” ... „Sunt ani la mijloc şi-ncă vor mai trece” ...
„Se bate miezul nopţii...” ! „Tu mă priveşti cu marii ochi...” , „Cum universu-n stele...” ,
„Cînd însuşi glasul gîndurilor tace” ...
„Un farmec trist şi ne-nţeles” ... „De ce n-aflăm în împlinirea” , „După ce atîta vreme”...?!
BIBLIOGRAFIE:
M. Eminescu „Poezii - Proză literară”; Vol. I şi II;
Ediţie de Petru Creţia;
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită;
Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ
Bucureşti; 1984
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Mihai Eminescu - Confesiune
Aciea este lumea… de-o sfaram e sfarmata.
De sfaram pe vecie acest idol de lut
Eterna pace-ntinde imperiul ei mut
Si soarele pe ceruri se-nchide ca o rana
Ce arde-n universul bolnav de viata vana.
Si marea tace-nceata; cântau strigoi; miscare;
O noapte condensata, în veci nepieritoare,
Ca noaptea din sicriuri, din groapa, din caverne
Povestea linistita a mortii cei eterne…
Nu vezi ca desi chipu-mi arat-a fi de gheata,
Un vis al meu caldura-i, lumina si viata?
V-am înselat, nemernici, v-am închegat în vreme,
V-am aruncat în viata plecati sub anateme
Sa va urâti din leagan, sa v-omorâti în vain,
V-am semanat în spatiu pe voi samânta Cain,
Sa curat am vrut sânu-mi de tot ce-i crud, spurcat
Si pentru voi anume creai al vietii iad.
Si sa va-nsele vecinic l-am îmbracat frumos
Cu nopti senine-n stele, cu soare auros.
În sâmburii durerii eu pus-am fericire,
În vicii am pus miere si în pacat zâmbire.
Tot ce-aspirati în lume, toate-au acelasi fine.
În mantie de rege m-am îmbracat pe mine
Si de va-ntindeti mâna dup-a mea umbra-avara,
Las mantia sa-mi cada si ma revedeti iara.
Coroana, aur, glorii, cântare si comori,
Istorie si nume, iubire si onori
Sunt basmele ce-nconjur, râzânde, chipul meu:
Atingeti-le numai si veti vedea ca-s… eu.
Din frazele istoriei mirosul meu v-atinge…
Am zugravit în ochii-ti semanaturi de stele.
Moarte si nemurire sunt numai umbre a mele.
Ca sa va-nsel privirea am nascocit eu timpul.
El va arata iadul, imperiul, Olimpul
Si cu mândrie poarta a veciniciei masca
Când mama lui e-o clipa, care când sta sa-l nasca
Îl si ucide. Totusi, în clipa suspendata,
Daca din noapte-eterna o fiinta se arata,
El vede cer si stele, oceanul, universul;
El nu-mi zareste ochii, el nu-mi aude mersul
Ce-l sperie trecutul gigant cu visuri sumbre.
Viitorul gol, nimica si umbra unei umbre.
A clipelor cadavre din carti el sta s-adune,
În petice de vreme catând întelepciune.
Ce înteles au ele… ce este a lor fire?
Nimicnicie, umbra, mizerie, pieire.
Nu vrei s-asculti de mine. Nu stii s-asculti. Mi-e mila.
Nu este dat ca omul cel muritor, în sila
Sa poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplita,
Sa duca-n piept durerea aceea ce menita
A fost ca sa o poarte o omenire toata,
Prea grea pentru un om e… ea trebuie sfarmata
În mii bucati, ca astfel sa o puteti purta.
Nefericite iata confesiunea mea.
Postat în 15 Ianuarie 2007
Comemoram anul acesta 122 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, cea mai stralucitoare personalitate a culturii romanesti, un om inzestrat de Dumnezeu cu un har aparte, o sensibilitate deosebita, un erudit, deopotriva un poet atins de aripa geniului dar si un patriot ardent, lucru pe care l-a aratat de-a lungul intregii sale vieti.
A fost atunci, cum este si acum, un om incomod…ale carui opinii au fost multa vreme tinute la index de cenzura regimurilor ce s-au succedat de la moartea sa. Fiecare gasca ce s-a aflat la conducerea acestei tari a cautat sa trunchieze opera lui Eminescu, incercand sa o instrumentalizeze in favoarea propriei ideologii. Astfel, pentru elevii care l-au cunoscut pe Eminescu in perioada comunista, el a fost doar autorul unor poezii gen “Imparat si Proletar”, “Somnoroase Pasarele” sau “Revedere”. Ulterior, tendintele noii critici literare de dupa ’89 l-au inclus si pe el in procesul de “reevaluare” “relativizare” si “demitizare” ajungand sa fie subiectul batjocurii publice a tot soiul de trepadusi cu pretentii intelectualiste.
O alta dimensiune fundamentala a operei lui Eminescu, aceasta fiind totodata si motivul pentru care noi il cinstim cu atat mai mult il constituie tocmai partea mai putin cunoscuta a activitatii lui, opera sa filozofica si politica, buna parte a acesteia fiind publicata pe parcursul carierei sale de ziarist. ACEST EMINESCU a deranjat si inca deranjeaza pe multi. De ce?
Motivul il constituie tocmai patriotismul sau curat, dezinteresat si virulent la adresa dusmanilor neamului nostru care nu erau si nici acum nu sunt putini.
Ca persoana publica, el a militat pentru unirea tuturor romanilor, pentru moralitate si bun simt, criticand asupru coruptii, lichelele, incompetentii si tradatorii din viata politica si nu numai.
Este evident ca pentru multi oameni din actuala “elita” politica sau culturala, contaminati de virusul “corectitudinii poltice” strigatul: “Cine-a indragit strainii/manca-i-ar inima cainii”, al lui Eminescu nu suna tocmai bine!!! Pentru politrucii nerusinati din zilele noastre care au tradat interesul national din motive personale si de partid aceste cuvinte sunt ca un traznet. Ele sunt glasul constiintei acestui popor care nu va tacea niciodata.
Cameleonii mediului cultural se declara indragostiti de lirismul versului eminescian, dar sunt in acelasi timp scandalizati de opiniile sale politice si in consecinta se gasesc destule cozi de topor care sa il atace.
De-asta noi nationalistii, il vom pretui intotdeauna pe Eminescu. Pentru ca a fost unul ca noi, si si-a folosit intreg harul cu care Dumnezeu l-a inzestrat pentru poporul sau, daruindu-se pentru el neconditionat, indiferent de consecinte. Pentru nationalismul romanesc el a deschis un drum nou, fiind primul care a atins fara menajamente probleme cu care ne confruntam si astazi. Ca genial om de cultura, ca jurnalist incomod si poate mai presus de orice ca patriot militant pentru noi Eminescu este inca actual si reprezentativ, si va ramane asa in eternitate.
Alexandru Nastase
Eminescu a fost un mare patriot, nu doar un poet de geniu. Asasinat,denigrat, umilit, pentru ca si-a iubit neamul si patria..
Camelia, mulţumesc pentru revenire! Oare cine nu l-a iubit pe Eminescu după ce l-a citit?! Cunoaştem atitudini de negativism, de denigrare, de scoatere din manualele şcolare, dar EMINESCU trăieşte prin rădăcinile neamului nostru din care se adapă şi tinerele ramuri...rolul nostru este să le trezim curiozitate copiilor în a citi, în a pătrunde în frumuseţea versului eminescian. Păcat că ni se duc valorile prea de vreme...!!
Iar Adrian Pintea este un actor cu geniu.Un "greu" al scenei.
Cu mare drag de Eminescu! Este poetul meu de suflet, primul, de cand eram in generala. A ramas si va ramane. Imi place poezia clasica. Valeria Seciu este una dintre actritele mele preferate, sensibila si deosebita. Sadoveanu..ramane Sadoveanu.Cu respect, pentru marile valori ale acestui neam si de pretutindeni!
Camelia, vocea curată a Valeriei Seciu, căldura din vocea lui Sadoveanu, sonoritatea exprimării lui Pintea, secondate de imagini şi muzică, mi l-au adus pe Eminescu mai aproape de inima şi sufletul meu ...
Mulţumesc că te-ai alăturat acrostihului- colaj pe care l-am scris în această seară!
cu preţuire,
Elena
Prietene, Ioan Munteanu, în faţa versurilor lui Eminescu secondate de muzica care îţi mâgâie sufletul şi imaginile care îţi încântă ochii ...ce pot să spun ... fară cuvinte...
Mulţumesc!!!
Elena
PS dacă la cenaclu îl omagiaţi pe marele poet, vă pot trimite un poem închinat lui EMINESCU, poem pe care îl voi posta cât de curând şi aici