Dacă nu mi-ar trebui
incizia asta,
doctorul mi-ar spune
să nu-l deranjez
din timpul unei sieste
sau
i-aş părea invizibilă.
Dar îmi trebuie,
pentru că vreau să trăiesc aici,
unde soarele luminează cerul şi pământul
sau
unde norii se-mbulzesc şi-aduc ploi
cu furtuni şi grindină.
E-devărat,
mi-e lehamite de multe răutăţi şi greutăţi
care-mi sunt date să le trăiesc,
dar şi puţinele bucurii
mă împlinesc aici,
în altă parte
n-aş şti de existenţa lor.
Subconştientul
e şi el deranjat
de talmeş-balmeşul atitudinii mele
în faţa acestei cumpene,
mă pocneşte în moalele capului
din primul moment
când anestezia îşi face efectul.
Închid ochii şi Domnul mi-arată
o fereastră rotundă cu zăbrele maronii,
prin care văd...
Un cer senin îmi spală ochii,
nişte păsări colorate cu un tril duios
îmi farmecă auzul,
pe-o bucată de pământ
văd o floare într-un ghiveci,
unde roşul predomină în sângeriul lui,
subliniat cu alb pe marginea petalelor
şi-o rază desprinsă din soare
o încunună...
Seamănă cu garoafa mea de-acasă...
-->
Comentarii