06. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
înserare pe lacul dorinţei (cybersonet CCXV)
sub cerul roșu lacuri tremură goale
pe margini de pădure tăcerea crește
în amurgul nostru fiecare pas găseşte
valuri ce ne șoptesc iubirea moale
lumina se topește pielea ta mă renaşte
mâinile tale sculptează pe gâtul tău petale
ne-am lăsat împrăștiați în fiorul cărmei serale
și dorul în tăcerea de vânt ne urneşte
pădurea suspină îmbrățișându-ne-n nucleu
iar lacul se face oglindă între noi
îți gust fiecare respirație ca joc al meu
și-n adâncul nopții te pierd în trupul meu
împreună spre dorința supremă plonjăm goi
răsăritul să ne prindă în dragoste mereu
©Ioan Muntean, 2025
Comentarii
Un nocturn elogiu al iubirii!
🙏🙏🙏