11. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
când un bărbat iubește o femeie sub răsăritul soarelui (cybersonet XCV)
sunt mai blânde umbrele și zorii-ncep să cearnă
un abur cald din ceruri picură ușor
ea doarme-n brațele-i ce tremurând o-așternă
iar lumea-i doar a lor un vis izbăvitor
se crapă ziuă-n taină trupul ei de aur
străluce blând sub raze ce-l dezmiardă fin
în ochii lui e dor un dor ce-nvinge-un minotaur
un dor ce-n zori devine cântec clandestin
lumina o sculptează-n linii de minune
pe pielea-i albă curg șoapte de infinit
un coș cu vise crude se-apleacă să-i aline
că dragostea în zori e-un răsărit sortit
și-n tandrul lor sărut ce cerul îl desface
el pune veșnicia-n ochii ei ce tace
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii