14. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
mijesc zorii în februarie (cybersonet XCVIII)
un cer de gheață plânge peste lume
din umbre reci se naște un fior
pe ramuri goale fluturi fără nume
își tremură silueta în decor
se crapă ziua-n raze subțirate
un soare pal se-nalță somnoros
din visuri stinse curg culori uitate
și timpul pare-n zori un drum spinos
în aer plutește-o șoaptă surdă rece
pe-oglinda iernii dansul e feeric
lumina crudă-n stele se petrece
cu zâmbet straniu rece și himeric
din haos alb răsare un sărut
un vis pierdut dar pur și absolut
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii