04. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
terasa plină cu zori (cybersonet CXXV)
(în trecut)
.gif)
pe terasa cu zori ne-am iubit în tăcere
pătrunși de fiorul unui vis neștiut
privirile tale în ochii mei au căzut
iar trupul ți-l strânsesem ca-ntr-o durere
miros de cafea și de soare tăcut
respira ușor dimineața-n cădere
lăsându-ne goi sub lumina din sfere
iar pașii din noapte plecau spre trecut
pe pielea-ți fierbinte rămâne-un fior
în aer plutește un rest de păcat
iar zorii ne spală de-al nopții amor
din umbre rămâne un vis răsfirat fecior
pe scaunul rece un dor adunat
și-n suflet un cântec pierdut și uitat de zor
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii