Iubirea mea e prinsă pe vecie
În părul lung legat cu o fundiţă,
Când sânii se coceau ascunşi sub ie
Şi-atât de dulce îmi spuneai: bădiţă!
Iubirea mea în iarbă e, de coasă,
Cu greieri ţârâind în roua crudă,
În dorul când eram plecat de-acasă
Şi-n perna ce-o strângeam în braţe, udă.
Iubirea mea e-n prima sărutare
Când bunghii mi-au plesnit de la cămaşă
Şi gura ta s-a prefăcut în floare,
Iar luna ne-a promis să fie naşă.
Iubirea mea e pusă la icoană
Cu busuioc, de-a pururea virgină,
Pe frunte, strălucind sfânta coroană,
Cu îngeri care-mi cântă în surdină.
-->
Comentarii
Vă doresc un AN NOU Minunat ! Maestrului George de Podoleni !
~
Un ritm vesel, descriere atentă a unui moment prelungit al tinereţii, păstrat viu doar în amintire; o taină a firii, acum şoaptă îngerească, tămăduitoare !
Vă mulţumesc Maestre pentru această dulce împărtăşire de Iubire din IUBIRE !
Voi căuta să-mi aflu şi eu, propria-mi Icoană a Sufletului, spre Luminare a mea şi Înnobilare cu semne ale Iubirii.
~
Cornelius, :)
UN FRUMOS POEM,LA INCEPUT DE AN NOU!FELICITARI..MULT SUCCES!