Lumina difuză prin noapte apare
cu visele şterse mereu îmbrăcată,
goale fiind,
colţuri din umbre când Luna răsare
se prind peste braţe, mă ţin legată,
ele plecănd
privirea-mi căzută a disperare
în goluri uitată, cusute în suflet
plângând,
devină lumină, reflexii din Soare
pictate pe faţă, gătită cu zâmbet
la tine privind.
să iei din prea plinul de gânduri
gasite prin mine, dorindu-le toate,
arzând,
petale de roze s-ascundă săruturi
şi urmele noastre pe plaja lăsate,
iubită fiind
mereu să-ţi fiu parfumul din floare
frumoasă ca roua prin iarbă lăsată
sclipind
prin nopţile verii sub ploi trecătoare
ne stingă şi setea pe buze uscată
rămasă demult.
-->
Comentarii
Patricia, multumesc tare mult!
multumesc Dan !
mereu să-ţi fiu parfumul din floare
frumoasă ca roua prin iarbă lăsată
sclipind
prin nopţile verii sub ploi trecătoare
ne stingă şi setea pe buze uscată
rămasă demult..
Superbe versuri , citit cu deosebită plăcere !
Mihaela ,Camelia ,multumesc mult !
Frumoasa iubire, Maria! Imi place
mereu sa-ti fiu parfumul din floare
frumoasa ca roua din iarba lasata
sclipind
prin noptile verii sub ploi trecatoare
ne stinga si setea pe buze uscata
de mult.
Frymos Maria.