Apa
Moto 1: „Toate apele au culoarea înecului.” (Emil Cioran)
Moto 2: Inventatorul apei plate
„Din greşeală calcă-n groapă
Toată plină ochi cu apă,
Dar cum talpa-i foarte lată
Apa a făcut-o plată!”
(Vasile Manole, în „Dunărea de Jos”, octombrie 2015)
Am scris noi despre sfânta țuică (vezi AICI), am scris despre sfântul vin (vezi AICI) și era culmea să nu scriem despre sfânta apă, pe care avem norocul să o avem încă pe Terra și despre care nu ne dăm seama că e cea mai mare bogăție, fără de care nu e posibilă viața! Are vreo 27 de intrări în dicționare și vreo 128 de definiții. Și așa ușor aflăm că provine din latinul „aqua”, fiind un lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului (H2O sau H-OH).
Hidrocentrala Vidraru de pe Argeș, proiect 100% românesc (clic AICI)
Oare am mai putea face una azi, așa în „libertate”?
Dar să vedem noi cum îi zic alții apei, pe oarece grupe:
a) apă în română, apã în aromână, acqua în italiană și corsicană, agua în spaniolă și portugheză, abba în sardiniană, aigua în catalană, auga în galiciană (din latinul aqua, acesta din proto-italicul *akʷā, ultimul din proto-indo-europeanul *h₂ekʷeh₂);
Fără politicieni, cine ar mai uda copacii pe ploaie?
b) water în engleză și neerlandeză (din englezul evului mediu water, din vechiul englez wæter – „apă”, din proto-germanicul *watōr – „apă”, din proto-indo-europeanul *wódr̥ - „apă”), wetter în frizonă, Wasser în germană (din germanul evului mediu waʒʒer, din vechiul german waʒʒar, din proto-germanicul *watōr, acesta tot din proto-indo-europeanul *wódr̥, cognat cu water, cu islandezul vatn), Waasser în luxemburgheză, וואַסער - vaser în idiș; vatten în suedeză, vatn în islandeză (ambele din vechiul nordic vatn, din proto-germanicul *watōr, acesta tot din proto-indo-europeanul *wódr̥);
c) eau în franceză (din franțuzeștile evului mediu eau, eaue, din vechile franțuzești ewe, euwe, egua – „apă”, tot din latinul aqua, din proto-italicul *akʷā, din proto-ondo-europeanul *h₂ekʷeh₂ - „apă, apă curgătoare”); cognat cu vechiul englez ēa – „apă curgătoare, flux, râu”; L' Eau de Cristal - Michel Pépé);
d) вода – voda în bulgară, macedoneană și rusă, води – vodi în ucraineamă, voda în cehă, croată, bosniacă și slovenă, woda în poloneză, воде – vode în sârbă, vode în slovenă (din proto-slavicul *voda, din proto-balto-slavicul *wandō, din proto-indo-europeanul *wódr̥);
e) víz în maghiară (din proto-uralicul *wete, atestat în sec. XII, probabil legat de proto-indo-europenele *wódr̥ - „apă” și *wed-; cognat este mansi вит – wit), vesi în estonă și finlandeză, vand în daneză, vanduo în lituaniană, vann în norvegiană;
f) uisge în galica scoțiană, uisce în irlandeză (succesiv din vechiul irlandez uisce, din proto-celticul *udenskyos, și tot din proto-indo-europeanul *wódr̥);
g) ūdens în letonă (din proto-balticul *ūden- sau poate din proto-balto-slavicul *wandō, acestea tot din proto-indo-europenele *wódr̥, *wédōr, acesta probabil din rădăcina *aw(e)- - „a umezi”, cu sufixul -d - *awed, *awd, *ud, *ūd, vezi ud în română; vezi și hititul wātar, tot din *wódr̥, sanscritul उदन् - udán, vechiul grec ὕδωρ - húdōr, latinul unda – „undă”);
h) dŵr în galeză (din galezul evului mediu dwfyr, din proto-britonicul *duβr, din proto-celticul *dubros, din proto-indo-europeanul *dʰubrós – „adânc”);
i) ur în bască (probabil din precedentul dŵr, prin dispariția lui d?);
j) ujë în albaneză (din proto-albanezul *udrijā, din proto-indo-europeanul *wed- - „apă”);
k) νερό - neró în greacă (din grecul bizantin νερόν - nerón, din vechiul grec νηρός - nērós, „umed, ud”, din νεαρός - nearós, „tânăr, proaspăt”, din expresia νεαρόν ὕδωρ - nearón húdōr, „apă proaspătă”; cognat cu grecul italiot nerò, vezi și numele unui împărat roman, Nero, care a dat foc Romei, cu ale lui vicii, când depravarea era totală);
l) წყალი - ts’q’ali în gruzină (din vechiul gruzin წყალი - c̣q̇ali, din proto-kartvelianul *c̣q̇al-; cognat cu mingrelienele წყუ - c̣q̇u, წყარი (c̣q̇ari) și probabil cu svanul ლჷლწყე - ləlc̣q̇e, „adânc”; alternativ, protoformă a proto-gruzină-zan);
Cuvântul „apă” în diferite limbi
(Ovidiu purdea Someș - Someș, Someș, apă dulce)
m) ջուր – jur în armeană (din vechiul armean ջուր - ǰur, de când Müller, în 1892, îl leagă cu familia de cuvinte baltice, în lituaniană jū́rės, jū́rios, în vechea prusiană *jūrʲai, iūrin, lituanianul jūra – „mare”, lituanienele jáura, jáuras – „mlaștină” și derivat din proto-indo-europeanul *yuHr- - „apă”, dar, atenție, J̌ahukyan reține numele trac de apă Iuras; și se pot face și aici comparații cu familia sanscritului वार् - vār, „apă”, persanul باران - bārān, „ploaie”, neacceptată de prietenul românilor, Olsen, despre care am mai scris);
n) su în turcă, în azeră și găgăuză (din turcicul otoman صو - su, din precedentul *suv, din proto-turcicele *sɨb, *sub, „apă”);
o) ilma în malteză (din arabicele اَلْمَاء - al-māʾ, - مَاء - māʾ, din proto-semiticele *maʾ-, *may-, cu articolul arab اَل - al-); ماء - ma'an în arabă (din proto-semiticele *maʾ-, *may-), מים - ma în ebraică (tot din proto-semiticul *may-, de comparat cu aramaicul מַיָּא - mayyā, arabicul مَاء (māʾ), اب în persană (din arabicul أَب - ʾab, din proto-semiticul *ʾab-, din rădăcina ء ب و - ʾ-b-w);
p) পানি - Pāni în bengali, पानी – paanee în hindi, ਪਾਣੀ - Pāṇī în punjabi (toate din sanscritul पानीय - pānīya, „apă, băutură”).
Apa potabilă pe planeta Pământ
(How Deep The Ocean Really Is)
Expresii cu apa
Moto 1: „Ocean, o masă de apă care ocupă cam două treimi dintr-o lume făcută pentru om care nu are branhii.” (Ambrose Bierce)
Moto 2: Corupţia în politică
„Te îneci în ape-adânci,
Chiar luptându-te pe brânci.
În politică-i ca-n apă:
Cine intră-adânc... nu scapă.”
(Adrian Timofte, din „Memoria clipei”, septembrie 2017)
Și suntem obișnuiți cu expresii ca: „a cere pământ și apă”, adică a cere supunere deplină din partea dușmanului (la vechii perși, că Ponta, Lazăr, Kovesi și Tudose, Țurcanu și Rareș refuză); „a bate apa în piuă”, adică a spune mereu aceleași lucruri sau a vorbi mult și fără rost, despre PSD, în parlament, când era vorba deNATO; „sângele apă nu se face” sau că sentimentul înrudirii de sânge nu slăbește sau nu se pierde niciodată, chiar dacă pedeliștii se pitiră în PNL, iar Traian rămase cu PMP; „a nu avea (nici) după ce bea apă”, adică a fi extrem de sărac, cum a ajuns poporul român după ce a și-a distrus industria și au restituit parlamentarii, inclusiv optanților de vreo trei ori prin Ardeal și chiar ce a dat Cuza prin Țara Românească și Moldova.
Se știe că „Apa trece, pietrele rămân", poetul Virgil Petcu exprimând asta cu sarcasm (în „Pledoarie pentru epigramă, aprilie 2007): „Când apele pornesc la vale,/ Iau tot ce întâlnesc în cale./ Rămân doar pietre care încă,/ Se mai proptesc în câte-o stâncă.”.
Există și un „Prim ajutor” pentru noi muritorii care suntem cu multă apă, pe care epigramistul Stelică Romaniuc ni-l explică destul de clar: „Cum corpul are multă apă,/ Atunci când mă rănesc puţin/ Şi sângele prin plagă-mi scapă,/ Mă completez urgent... cu vin.”
Pentru cei ce „bat apa-n piuă”, în „Pledoarie pentru epigramă” (aprilie 2007), cu epigrama „Unui vorbă-lungă” Geo Olteanu ne lămurește: „Omul ăsta mă uimeşte/ Şi-adevăru-i clar ca ziua:/ Chiar când apa îi lipseşte/ Dumnealui tot bate piua.”
Și ca să nu zică lumea că epigramiștii se iau numai de politicieni, iată că în ziarul „Viaţa Buzăului" (21 februarie 2006), Constantin Deneş amintește de unul căruia i-a căzut soacra-n fântână şi-i apa prea mică: „Eu ţi-aş depăna cu-ncetul/ Adevărul gol goluţ:/ Te va blestema Făgetul/ C-ai zvârlit otrava-n puţ.” Știe el ce știe...
Și tot așa există: „a sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă”, adică a plăcea pe cineva foarte mult, cum place Ponta pe Dragnea, Lazăr și Kovesi pe Tudorel Toader, Klaus și Frans Timmermans pe Dăncilă; „a îmbăta pe cineva cu apă rece”, adică a ameți pe cineva cu vorba, precum unul care ține de referendumul inutil cu justiția; „a fierbe pe cineva fără apă”, adică a chinui pe cineva fără milă, precum Lazăr pe disidentul comunist, fost maistru militar, ca președinte al comisiei de eliberare de la Aiud; „a spăla (sau a da) (ceva) în mai multe ape”, adică a spăla în mai multe rânduri de apă, cum o spălară nemții pe Kovesi ca premiu pentru închiderea dosarului EADS; „a face un lucru apă”, adică a face un lucru să dispară sau a fura un lucru, precum Băsescu flota oceanică; „a fi (toți) o apă”, adică a fi (toți) la fel, precum liberalii și pedeliștii la un loc, deoarece cine se aseamănă se adună.
Iată că nici clasicii nu uită apa. Domnului Cezar P(etrescu) i se adresează însuși marele Păstorel Teodoreanu (în „Păstorel, politice şi apulitice”, 1996): „Beau la apă ne-ncetat/ Şi mă plimb cu ea aşa.../ Bine că nu-s om de stat, Că mă fotografia! P. S. Apa trece, setea ba!”.
Și pentru că vom mai reveni în final la „cârciumarul care pune apă-n vin”, Geo Olteanu critică Barmanii” (în „Pledoarie pentru epigramă”, aprilie 2007): „Să nu mai înjurăm barmanii!/ Le curgă banii, râu, în pungă,/ Că ei ne prelungiră anii/ Cu vinul lor de... apă lungă.”
Așa cum eu justific că nu beau apă deoarece are microbi, iar țuica și vinul nu, așa se întreabă Vasile Larco, mergând „La doctor, după chef” (din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005): „- Mi-e foarte rău. Ieri, la agapă,/ Băut-am bere, vin, trăscău,/ Spre seară, doar un strop de apă./ Să-mi fie, de la apă, rău?!” Sunt sigur!
Și „ecologistul” Vasile Vajoga („Ecologică”, „Antologia epigramei româneşti”, 2007) leagă ecologia de politică: „Laboratoarele arată/ Că apa,-n unele privinţe,/ La noi e-atât de poluată/ De parcă spală conştiinţe!”
Și tot așa putem continua cu: „a face o apă (din toate)”, adică a șterge toate deosebirile dintre pedeliști și peneliști; „a scoate apă din piatră (seacă)”, adică a realiza un lucru imposibil, a fi foarte ingenios, precum a face autostrăzile din România; „a duce apă cu ciurul”, adică a face încercări zadarnice de discreditare a coaliției de către președinția firmei imobiliare.
Sunt ele straturile de pământ adevărate filtre, dar cât vor mai fi? Că Vasile Tacu e cam sigur și ne asigură că nu trebuie să ne fie teamă (Poluare: „Cu ape adăpăm, murdare,/ Acest pământ ce ne-a născut./ El le filtrează neştiut/ Şi-apoi le plânge prin izvoare.”).
M-am convins, într-o vizită turistică la Rucăr, cu șoferița personală Viorica, cât de poluată era Dâmbovița, cu multe peturi de plastic și gunoaie, crezându-l acum pe Gheorghe I. Gheorghe („Poluarea râurilor”, în Rebus Bis, septembrie 2003), care scria doar de un pârâu: „Acest pârâu, cândva cu apă cristalină,/ Curgea zglobiu, în pas de balerină./ Astăzi, pe malul lui stau şi îngân:/ Că apa trece, gunoaiele rămân.”
Și mai avem: „a căra apă la puț”, adică a face încercări zadarnice, precum Cioloș de a intra la inima românilor; „a da apă la șoareci”, adică a plânge, precum Băsescu lângă Stolojan. Și mai întâlnim apă dulce sau apă de băut, cunoscută de Băsescu doar în formă solidă, cuburi de gheață, apă revărsată la inundație, precum cea de pe drumul spre Alexandria pe care îl trăgeau jandarmii la edec cu barca pe Ponta, apa sărată (a mărilor, de pe care a dispărut flota română), apă poleită (care conține aur, cu care se spală Elena Udrea și Elena Băsescu pe față), apă aspră (dură), apă calcaroasă (nu e bună de spălat rufe, nici măcar în familia liberală), apă moale ca Țurcanu (în opoziție cu apa aspră, precum Olguța Vasilescu), apă de ploaie, precum referendumul organizat de președintele imobiliar, apă goală (chioară, ca discursul prezidențial imobiliar în parlament), neamestecată cu vin, apă minerală, apă proaspătă, apă vie, aia băută de Făt Frumos Cioloș în basmele populare că învie morții, apă moartă și tot așa...
În loc de concluzii
Moto 1: „Aminteşte-ţi uneori că pe jumătate eşti apă. Când nu poţi depăşi un obstacol, curgi pe lângă el, ocoleşte-l şi mergi mai departe, aşa cum face apa.” (Margaret Atwood)
Moto 2: O ţară „curată"
„Peste tot te-mbie un spectacol de culoare:
Ambalaje, sticlă şi hârtie,
Râd apele că nu au auzit de poluare,
Pe oricine ar tenta atâta armonie.”
(Mirela Lascăr)
Redevenind serioși, acum când constatăm repetenția noastră la reciclare, lichidul ăsta inodor, insipid și incolor sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase, este absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia și forma de guvernare (Loredana APA). Această H2O, una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formează unul din învelișurile acesteia, hidrosfera, reprezentând 71% din suprafața Pământului.
Apele zbuciumate ale oceanelor (care conțin 96,5% din apa planetei), calotele glaciare conținând 61% din apa potabilă
(Angry sea - The Perfect storm in reality)
Este imprevizibilă apa, „ascunzându-se” sub cele trei forme, dar și în combinații cu multe alte substanțe, în cele mai variate locuri, în izvoare, râuri, lacuri, pe Pământ sau subterane, în oceane și mări, în stare solidă în calotele polare, ghețari, aisberguri, sub formă de zăpadă în ninsoari poetice sau viscolite, în nori și picături de ploi...
În atmosferă, în afară de forma gazoasă din nori, este difuzată și în aer determinându-i umiditatea. Și apa asta de pe planetă este în mișcare și transformare, se evaporă și condensează, respectiv solidificarea și topirea alternând mereu, formând ciclul apei”, obiect de studiu al meteorologiei și al hidrologiei.
Chiar și în organismul uman (aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă), în organismele animalelor, în plante, cantitatea de apă predomină. Și toate au nevoie de schimbul de apă, adică de „intrări și ieșiri”, ca orice sistem, problema apei utilizabile devenind o problemă vitală a omenirii.
Despre importanța apei în industrie și în agricultură e inutil să discutăm. Așa că nu insistăm cu prea multe accente. Și să nu cumva, mergând în Franța, să turnați apă în vin, adică să faceți „șpriț”. Că ospătarul vine imediat și vă întreabă de ce nu vă place vinul. E un sacrilegiu să amesteci vinul cu apa. Dar asta se știe și pe la noi.
Ca să vă fac curioși, vă las să descoperiți satul din podgoria Drăgășani unde sunt pictate într-o biserică diferite scene din iad. În ultima pictură este atârnat de picioare, un ins, cu capul în jos, deasupra unui cazan cu smoală topită. Patru draci pun lemne pe focul de sub cazan. Și inscripția îți dă de gândit, dar este excelentă într- zonă viticolă: „Cârciumarul care pune apă în vin”.
Mai este neoie de vreo explicație? V-o dă cel mai bine..... inegalabilul François Villon, în „Baladă șugubeață despre crâșmari”, în traducerea lui Romulus Vulpescu, iubitor de whisky (băutura aia băsesciană obținută prin distilarea malțului de orz, secară, grâu și chiar porumb):
„De junghi să aivă parte și de lance,
De bâtă noduroasă și de spată,
De paloș zdravăn, de cârlig, de cange,
De ghiont cu ghioagă-n ghinturi fericată,
De suliță călită, de săgeată,
De furcă, de țapină, de baltag,
De furi pândind la coturi de drumeag
Să-i hăcuie, să-i jefuie de pungă,
Să-i spintece, în inimi să-I împungă.
La beregăți să-i sângere puțin;
În beciuri de Gheenă să ajungă,
Crâșmarii care toarnă apă-n vin !
De arc păgân, de iatagan, de prăștii,
Să aivă lotrii parte, și de bardă ;
Tu, creierii lor, trăsnet, să-I î mprăștii!...
Iar părul, elinescul foc li-l ardă;
În ștreang le-atârne hoitul, rug să-I piardă :
Mă rog la cer să piară de podagră,
Ori și mai bine, bată-i buba neagră ;
Scurma-i-ar țepi încinse-n măruntaie,
Și zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie,
Să-i fiarbă în oloi la focul lin,
Sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie,
Crâșmarii care toarnă apă-n vin !
Să-i prinză vijeliile pe uliți;
Le farme, balimezul, căpățâna;
Orbească-i ale fulgerelor suliți:
Zăvozii facă-i una, cu țărâna,
Le rupă beregata, șoldul, mâna;
Înghețe-i gerul bocnă, bată-i grindeni,
Și ploaia biciuiască-i pretutindeni;
Să n-aivă mantii, nici dulame groase;
Îi sfâșie-ascuțișe lungi de coase,
Și leșul prăvălit le fie-n Rhin;
Zdrobiți să fie de-op'zăci de baroase,
Crâșmarii care toarnă apă-n vin !
ÎNCHINARE:
Crăpa-le-ar Domnul, – Principe, – ficații
Și setea ogoi-le-ar cu venin,
Căci n-au păreche-n lume blestemații:
Crâșmarii care toarnă apă-n vin.”
Și ca să revenim pe meleagurile noastre, să nu uităm că „Doar piatra din adâncul fântânii îţi poate vorbi despre durerea apei.” (Teodor Dume)
Bere versus apă (Water vs Beer)
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii
Ce contează că e... „clapă”
Dacă-i vorba despre apă?
Mulțumesc! Și în context,
Cred că astăzi mi-ați tras clapa,
Loredana e în text
Chiar cu melodia „APA”!
https://www.youtube.com/watch?v=feI6enzCMOk
Poeți,
Mulțumesc de trecere
Și vă rog să luați aminte,
Dau și o petrecere,
Doar cu vin, ceva cuvinte!
Imagine din Internet
Vă mulțumim frumos.
FELICITĂRI!