Jocuri de cuvinte - ciocănitoare
Geografie lingvistică
Prima parte la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ciocanitoare
Ciocănitoarea în viață
Moto: „„Păsărica e pe val,/ Că e mică sau e mare,/ Şi te bagă în spital.../ Dacă este migratoare!” (Ornitologică, de Valentin David )
Născut în fosta comună Livezeni, din fostul județ Muscel, acum sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, aveam pădurea de foioase de mii de hectare la 700 de metri de casă. Tata era atunci pădurar, iar unul din bunici dogar (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi). În plimbările prin pădure m-am obișnuit cu vegetația, animalele și păsările habitatului.
Ciocănitoare (Picidae, Piciformes) este numele dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor.
Casa părintească era la doar 700 m de marea pădure de foioase
Aceste păsări se găsesc în întreaga lume, cu excepția Australiei, Noii Guinee, Noii Zeelande, Madagascarului și a regiunilor polare extreme. Cele mai multe specii trăiesc în păduri sau habitate împădurite, deși sunt cunoscute câteva specii care trăiesc în zone fără copaci, cum ar fi dealurile stâncoase și deșerturile, iar ciocănitoarea Gila este specializată în exploatarea cactusilor.
În cea mai mare parte, ciocănitoarea caută prada între insectele de pe trunchiurile și ramurile copacilor și adesea le auzi bătând cu ciocul, producând un sunet reverberator specific. Unele specii își completează dieta cu fructe, ouă de păsări, animale mici, sevă de copaci, chiar și cu resturi de animale. De obicei, cuibăresc și se adăpostesc în găurile pe care le excavează în trunchiurile copacilor, iar găurile lor abandonate sunt importante pentru alte păsări care ocupă cavitatea.
Picidae reprezintă una dintre cele nouă familii vii din ordinul Piciformes. Familia Picidae include aproximativ 240 de specii aranjate în 35 de genuri. Aproape 20 de specii sunt amenințate cu dispariția din cauza pierderii habitatului sau a fragmentării habitatului.
Ciocănitoarea își folosește coada pentru sprijin. Detalii despre mai multe tipuri de ciocănitoare găsiți prin clic pe expresiile: ciocănitoare cu spatele alb; ciocănitoare cu trei degete, ciocănitoare-de-munte; ciocănitoare-de-grădină, ciocănitoare pestriță de grădină; ciocănitoare neagră; ciocănitoare pestriță mare; ciocănitoare pestriță mică, ciocănitoare mică; ciocănitoare verde; ciocănitoare verzuie; ciocănitoare pestriță mijlocie; ciocănitoare-de-stejar și ce mai știți.
Ciocănitoarea în (c)arte
Moto: „Pe la şaisprezece ani,/ Inocentă, măricică,/ A-ntrebat nişte ciobani:/ - Cât rezistă-o... păsărică? (Feciorelnică, de George Filip din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist, 2005)
Scriitorii români au amintit de ciocănitoare, Sadoveanu de două ori („Pe ici, pe colo, ciocănitorile colorate băteau toaca de sară.” sau „Ciocănitori tocau în scoarța arborilor, strigăte melancolice veneau de departe și se stingeau între frunzișurile neclintite.”), iar Emil Gîrleanu o singură dată („Ciocănitoarea se cațără cu ghiarele. de trunchiul unui mesteacăn și-l ciocănește de jos pînă sus.”).
Englezii numesc ciocănitoarea woodpecker (din wood, „lemn, copac” + pecker, „ciocănitor”,vezi și medievalele engleze wod spek, wodehake, „ciocănitoare”, wodewale, „ciocănitoare”).
Mitraliera grea japoneză de tip 92
În al doilea război mondial, soldații americani care au luptat contra japonezilor în Asia au creat argoul militar woodpecker, „ciocănitoare”, pentru mitraliera grea japoneză de tip 92 (vezi imaginea de mai sus).
În 1886, într-o traducere de H.L. Brækstad a lucrării Povești și basme de Peter Christen Asbjørnsen, scriitor norvegian, se scria: „Pe vârful său se înălța bradul despre care se face referire adesea, ca un catarg puternic, plin de găuri de ciocănitoare.” (On its summit towered aloft the fir tree which has often been referred to, like a mighty mast, full of woodpeckers' holes. Peter Christen Asbjørnsen, Folk and Fairy Tales, translated by H.L. Brækstad, 1886, page 89).
Există și un joc cu calculatorul (că „pe calculator” e impropriu), Pokémon Pikipek, care a fost introdus în generația a șaptea de jocuri cu numele Pokémon Sun and Moon (soarele și luna pokemon). Pentru un omagiu vizual adus ciocănitoarei (pileated woodpecker), intrările în enciclopedia jocului Pokédex descriu zborul minunatei păsări.
Toți iubitorii de desene animate știți de Woody woodpecker, ciocănitoarea nostimă, „lemnoasă”! Filmele cu Woody au fost realizate de Walter Lantz și distribuite de Universal Pictures între 1940 și 1972.
Woody woodpacker (clic AICI)
Primul filmuleț cu Woody woodpacker a fost creat în 1940 de Lantz și de Ben "Bugs" Hardaway, creatorul altor două personaje, Bugs Bunny și Daffy Duck, în anii 1930 la Warner Bros. cartoon studio. Fiindcă vorba lungă e sărăcia omului, puteți viziona destule filme dacă introduceți la un metacăutător precum Google sau Bing expresia „Woody woodpecker youtube”. Succes!
A black woodpecker (ciocănitoarea neagră)
Sinonime în engleză pentru woodpecker sunt speight și spight (ambele din medievalul ernglez nordic specht, „ciocănitoare”, din vechile engleze *spiht, *speoht, din proto-vest-germanicele *spiht, *speht, din proto-germanicele *spihtaz, *spehtaz, din proto-indo-europeanul *(s)peyk-, „un tip de pasăre, ciocănitoare, coţofană”).
Francezii au pentru ciocănitoare pic, moștenit în secolul al XIV-lea din vulgarul latin *piccus, acesta din latinescul pīcus, „ciocănotoare”, din proto-italicul *pikos, din proto-indo-europeanul *(s)peyk-, „ciocănitoare; coțofană”, de unde a derivat și latinecul pīca, „coțofană”.
Un pic sur un tronc d'arbre (o ciocănitoare pe un trunchi de copac)
Jules Michelet, în Pasărea, scria în 1856: „Arborele ajuns la maturitate, e stăpânit de ciocănitoare, care se stabilește acolo; acolo își va exersa arta. Acest copac este gol, deci stricat, așadar populat; acolo locuiește un trib de insecte.” (L’arbre éprouvé mûrement, le pic se l’adjuge, s’y établit; là il exercera son art. Ce bois est creux, donc gâté, donc peuplé; une tribu d’insectes y habite. [Jules Michelet, Oiseau, 1856]).
Francezii au și cuvântul pivert, apărut în secolul al XVI-lea, format din pic, „ciocănitoare”, + vert, „verde”. Atenție, că același cuvânt pivert era atribuit de mult timp ursului pescar în anumite regiuni ale Franței (Côte d’Or, Jura, etc.). Se mai folosesc pivert bleu (ciocănitoare bleo) sau pivert d’eau (ciocănitoarea de apă) pentru a le diferenția de pic vert (ciocăniotoarea verde).
Charles Nodier, în Povești, scria în 1961: „Vânătoare fericită, curajosule Bâti! adu-ne niște păsări, o corvidă albastră mare cu mustăți, un graur frumos cu negru și galben sau una dintre acele ciocănitori urâte care ne fac găuri în copaci.” (Bonne chasse, brave Bâti! rapportez-nous quelque oiseau, un gros geai bleu à moustaches, un beau compère-loriot noir et jaune, ou un de ces méchants piverts qui font des trous dans nos arbres. [Charles Nodier, Contes, textes et documents inédits, 1961]).
Nemții numesc ciocănitoarea Specht, cuvânt moștenit din medievalul germanic specht, acesta din vechiul germanic speht, la rându-i din din proto-vest-germanicul *spiht, aista din proto-germanicul *spihtaz, în final din proto-indo-europeanul *spiktós, ciocănitoare; coțofană”.
Cei ce vor o documentare ca lumea, pot afla multe doar cu un clic pe cuvânt: „Specht” în Duden online; „Specht” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache (Dicționar digital al limbii germane); „Specht” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm (Dicționar german de Jacob și Wilhelm Grimm), 16 volume, Leipzig 1854–1961. Succes!
Într-o traducere a romanului Cecile din 1884, de Theodor Fontane, se scria: „Frunzele foșneau, soarele se juca printre ramuri și din pădure se auzea ciocănitoarea și din când în când cucul.” (Das Laub raschelte, die Sonne spielte durch das Gezweig, und aus dem Walde her vernahm man den Specht und dann und wann auch den Kuckuck. [Theodor Fontane: Cécile. Roman. Nymphenburger, München 1969, Seite 74. Entstanden 1884/5]).
Ein Buntspecht (o ciocănitoare mare pătată)
Folclorul german are multe referiri la ciocănitoare. Se spunea că ciocănitoarea apărea diferit la nivel regional pe 23, 24 sau 31 decembrie. Trebuia să aduci resturile în grădină, la o răscruce de drumuri, pe un câmp sau la marginea pădurii sau chiar să scuturi pomi fructiferi pentru ca ea să se liniștească („hrănește ciocănitoarea").
Așa se credea că obiceiul va asigura o recoltă bogată de fructe în viitorul an. În altă parte, ciocănitoarea a fost și este reprezentată de săteni deghizați, penele și ciocul fiind cele mai comune elemente. Alte elemente ale deghizării pot fi haine vechi, cârpe cu fante pentru ochi (uneori cu stropi de sânge) și lanțuri de fier.
Ciocănitoarea poartă o pereche mare de foarfece sau o seceră, precum și o piatră de moară, cu care taie simbolic, na, drace, burta copiilor obraznici și o umple cu paie. În vremurile de demult, ea apărea brusc și alerga prin sat. Se striga mai demult „wetz de, wetz de - Baach aafschnei'n (macină-te, macină-te, taie-ți burta)". Copiii și adolescenții care așteptau ciocănitoarea fugeau țipând și dispăreau în case. Ciudat nobicei! Acum în UE și comandată de OMS, educația sexuală e necersară! Iar: ptiu, drace!
După istoricul Harald Fähnrich [Harald Fähnrich pe ciocănitoarea de pe onetz.de], obiceiul a fost practicat în acest fel cel puțin până în 1979 în rândul a 25 de familii din districtul Tirschenreuth. Variantele mai moderne ale ciocănitoarei sunt mai puțin înfricoșătoare și arată mult mai uman. Fie la ei!
Uităm obiceiul nemțesc și trecem la ruși, care folosesc cuvântul djatel - дятел pentru ciocănitoare, ca și ucrainenii, moștenit din proto-slavicul *dętelъ și fiind rudă „bună” cu detel - детел în bulgară, detao – дѐтао în sârbo-croată, detel în slovenă, ďateľ în slovacă, dětel în cehă, dzięcioł în poloneză, dźećelc în sorabă de sus, źeśelc în sorabă de jos.
djatel - дятел
A. K. Tolstoi, rudă cu Lev Tolstoi, în Prințul (de) Argint, scria: Ciocănitoarele care continuau să ciocăne, agațându-se de scoarța cu mușchi a trunchiurilor copacilor, și-au întors o clipă capetele roșii spre noii veniți și au reînceput ciocănitul bătând în copacul uscat.” (Пёстрые дятлы продолжали цепляться за мшистую кору древесных стволов, повёртывали свои красные головы на пришельцев и опять принимались стучать в сухое дерево. [А. К. Толстой, «Князь Серебряный», 1842–1862 гг., НКРЯ]).
Andreev, în Guvernatorul, scria în 1905: „S-a oprit câteva minute, apoi, undeva deasupra capului, în încrengătura de ramuri luminate de soare, se auzea ciocănitul distinct al unei ciocănitoare.” (Минутами он останавливался, и тогда где-то над головой в путанице освещённых солнцем ветвей слышался отчётливый рабочий стук дятла. [Л. Н. Андреев, «Губернатор», 1905 г., НКРЯ]).
Rușii au expresiile: a trecut nebunul (достучался дятел); ciocănitoare de anul nou (дятел новогодний); ciocănitoare de rumeguș (опилочный дятел); ciocănitoare cenușie (седой дятел); ciocănitoarea pătată comună (средний пёстрый дятел); ciocănitoare cu trei degete (трёхпалый дятел) și câte-or mai avea...
Ciocănitorea în onomastică
Moto: „Când mi te văzui mireasă/ Păreai pasăre măiastră,/ Dar, după însurătoare,/ Devenişi ciocănitoare!” (Evoluţie matrimonială, de Loghin Alexeev-Martin, din Epigrame cu şi despre femei, 2010)
No, păsărica asta mică, ciocănitoarea, zisă și ghionoaie, regional și bocănitoare, scobitoare, tocănitoare, verdaică, verdoaică, virdare sau ce mai știți, este numele dat la circa 200 de specii de păsări specializate în locomoția prin cățărare, de talie mijlocie.
Pe la noi, cu vreo 10 specii din cele 200, ciocănitoare e doar argou pentru oameni, pe de o parte atribuit unei femei de moravuri ușoare, nimfomană, iar pe de altă parte unei persoane care vorbește mult, care te bate la cap, care-ți face capul calendar.
La alte etnii e nume de familie sau prenume. Și rușii au argouri, numind, na, drăcie, djátel – дя́тел, „ciocănitoare” un informator sau un turnător enkavedist sau caghebist, dar și pólnyj djátel - по́лный дя́тел (complet idiot) unuia dus cu capul.
Nemții certifică faptul că au Specht nume de familie și prenume. Cu o căutare în rețeaua facebook, puteți găsi ușor persoane cu acest nume sau prenume. Nu faceți nicio legătură cu argoul românesc.
La englezi, dar mai ales la americani, Woody, numele fermecătoarei păsări din desenele animate despre care am scris mai sus, a devenit prenume pentru mulți oameni. La englezi se atribuie bărbaților, fiind un diminutiv al lui Woodrow, provenit de la un toponim, Woodrow, wood, „arbore” + row, „șir”, nume topografic dat unui șir de copaci în evul mediu, legat de medievalul englez dweller, un șir de case lângă o pădure. În SUA Woodrow, cu diminutivul Woody, este „răspândit” după 1910 în onoarea președintelui Woodrow Wilson.
Specht – nume de familie
Djatel – Дятел, nume slav de familie
Alde Woody își fac cunoscută prezența
Articolul în format pdf: Jocuri de cuvinte - ciocănitoare.pdf
Cunoscători sau nu de vreun gen de ciocănitoare, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cândva, cuiba, undeva!
NC
-->
Comentarii