Jocuri de cuvinte - mamă
Geografie lingvistică
Mama
Moto: „O mamă râde râsul nostru, varsă lacrimile noastre, iubește iubirea noastră, suferă teama noastră. Trăiește bucuriile și necazurile noastre și împărtășește speranțele și visurile noastre.” (Julia Summers)
Mă pusese dracul să mă uit, acum câțiva ani, vesperal cum sunt, pe un post TV pe care se anunța la „știri de te sparg” și să aflu că în orașul luminilor, Paris, războinicul Macron a promulgat legea votată de Adunarea Națională că în școlile franceze și în documentele scrise din interiorul ministerului educației este interzisă folosirea cuvintelor mamă și tată. În locul lor vor fi folosite cuvintele „părinte 1” și „părinte 2”! Vom adopta și noi o asemenea lege? În 2024 și Departamentul de Stat al SUA recomanda personalului său ocolirea acestor cuvinte, pe lângă altele ca doamnă, domnișoară etc.
Femeia, după Iorga
Nu după mult timp aflai că o domnișoară pe nume Bretan ar fi fost dezavantajată la finala de calificare pentru concursul ăla futil de muzică nașpa numit Eurovision, unde votarea se face pe preferințe geografice. Slava! Doi membri ai juriului ar fi votat împotriva domnișoarei deoarece au aflat că fata ar fi militat pentru familia tradițională la referendumul ăla nevalidat din lipsa de interes a românilor. Așa că „tropa, tropa, chiar am intrat în Europa.”
Ușor, ușor sau mai brutal vom jongla printre cuvintele mamă, tată, părinte, eventual familie. Fiindcă mama e izvorul vieții și ocrotitorul familiei tradiționale, ne vom referi la nobilul cuvânt „mamă”, care în dicționarele noastre are vreo 89 de definiții, care, după unii, ar deveni arhaism, adică istorie.
Mama și eu (Mamă sau părinte 1?)
Hop și userista primăriță la Câmpulung Muscel, a declarat că ar fi votat, sanchi, pentru familia tradițională..., dar fiica ei, pe la Paris, militează pentru LGBT. Curată familie lărgită tradițională! Și se vrea mamița președinte de țară! Ptiu, drace! Of, of, of! După 20 de ani de pandemie de „Cea!”, interjecție cu care se mână boii spre dreapta, să aducem la putere neomarxiștii?
Așa aflăm că mamă vine din cuvântul latin „mamma” și e explicat ca semnificând o femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre măria sa. La noi i se mai spunea și maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. (sursa: DEX '09 2009)”.
Cuvântul se extinde la tot regnul animal, mamă fiind femela unui animal în raport cu puii ei, despre care noi am scris deseori, de exemplu lup (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-lup-1). Am scris chiar și despre ființa aerului, porumbel, minunata pasăre acceptată în Veneția, care e foarte fidelă cu reciprocitate (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-porumbel). Vor fi numite și animalele părinte 1 și părinte 2?
Ba la vocativ este și termenul (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere sau termenul de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă).
Mihai Vinereanu scrie despre mamă: «mamă (var. mumă, ar., mgl. mamă) – 1. femeie care are copii; 2. femeie considerată în raport cu copiii ei. Lat. mamma „1. țâță, sân; 2. mamă (în limbajul copiilor)” (Diez, I, 260; Pușcariu, 1019; Candrea-Densușianu, 1044; REW, 5307). Ciorănescu (5035) crede că este vorba de o „creație expresivă”.
Este adevărat că ma este una dintre primele silabe pe care le pronunță copiii. Astfel se explică de ce în foarte multe limbi avem acest cuvânt; cf. gr. μάτέρα, alb. mamë, bg., scr., rus. mama, mgh. mama, it. mamma, mama etc. Forme similare avem și în alte limbi IE; cf. skt. nana, hitt. ana, cymr. mam(an).
Formele sunt foarte vechi, și originea lor merge până la PIE *ma- „Lallwort pentru mamă”, reduplicat mamā, mammā (IEW, 694). La formele prezentate mai sus pot fi adăugate și altele, din diverse limbi IE; cf. skt. mā, gr.(dor.) μα, v.ir. muimme „doică”, v.g.s. muoma „mătușă (dinspre mamă)”, lituan. mama, moma, lituan. māma (v. maică). Dată fiind natura sa imitativă (Lallwort), radicalul există și în limbile ne-indo-europene; cf. basc. ama, ebr. ima „mamă” (v. mătușă). Din fondul pre-latin.
Der: mămică, mămucă, mămulică, mămuliță, mumulică, mumuliță, mumuleană, mămos etc.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].
Desființăm și bunică?
Cuvântul mamă în lume
Moto: „Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă și pe uscat.” (N. Gogol)
Cuvinte pentru mamă în diferite limbi vedeți pe hartă și în aricolul în format pdf.
Cuvântul mamă în câteva limbi
Acum cred că ne-am lămurit. Vor scoate etniile din vocabular cuvântul mamă și-l vor înlocui cu „părinte 1” sau „părinte 2”? Vom merge noi spre unire și simplificare, așa cum se rezumă unele fătuce doar la OK și mișto, așa cum arătam noi? Se vor scoate din literatură, muzică, pictură, sculptură etc. operele despre mamă?
Partea a doua la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-2
Partea a treia la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-3
Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte -mamă.pdf
Întregul articol online complet este la:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-mama.html
Comentarii