Jocuri de cuvinte – roata
Roata
Moto: „Și roata, chiar dac--ar fi pătrată, tot se învârte câteodată.” (proverb românesc)
Facem ce facem și nu putem uita de „civilizația roții”! „Ungi roata, o duci bine!” înseamnă zeciuiala, mita, comisionul capitalist, darul, haraciul etc... Nu e greu de ales dintre cele 41 de definiții din dicționarele noastre, Așa că la treabă. Citim noi despre roată că este „ROÁTĂ, roți, uneori roate s. f. - cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul (sursa: DEX '09 2009).
Chiar și wikipedia definește roata ca un „dispozitiv circular (penelist) cu spițe sau plin care poate fi rotit în jurul propriei sale axe (johaniste)” și poate transmite o forță prin efectuarea de lucru mecanic, caz în care ia naștere mărimea aia fizică numită moment cinetic, ambele fiind forme (teoretice) de transmitere a energiei mecanice. Și dacă poți să dai meditații despre așa ceva, mintenaș îți iei 4 case, că 2 le iei pe daigoj... Fiindcă nu e om ca noi, de la țară, care să nu fi împins o roabă, orice „matematizare” ar fi de prisos. Dar parcă era mai util să fi împins o roabă decât să faci „exerciții la sală” și „operații estetice” cu medici de import!
Și noi europenii, cu UE, cu Napoleon, Merkel, Macron și alții nu furăm buricul pământului, nu avurăm treabă cu roata, deoarece roata, una dintre cele mai vechi și importante invenții nepatentate, a apărut acum vreo 7.000 de ani în Mesopotamia, întâi su forma de roată a olarului. Poate după ce vom descifra tăblițele de la Tărtăria.....
Car cu roți din Mesopotamia, 2400-2600 î.Hr. (muzeul Britanic, Londra)
S-a răspândit spre sudul Asiei, spre zona de astăzi a Pakistanului și Indiei, cam prin mileniul al III-lea î.Hr., fiind folosită de locuitorii din civilizația Văii fluviului Indus. În partea nordică a Caucazului au fost descoperite mai multe morminte, datând din jurul anilor 3.700 î.Hr., cu oameni îngropați în vehicule cu roți cu o axă. Pe aici calul și roata au format o unitate... Vom scrie noi și de cal și de căruță...
În spațiul european, roata începe să fie folosită prin 4.000 î.Hr., extinderea acesteia fiind condiționată atât de folosirea carelor în războaie, cât și de construirea unor drumuri pe care vehiculele cu oarece roți să poată fi folosite pe distanțe lungi.
Romanii au construit drumuri în Dacia cucerită, pe care noi ne-am cam dezobișnuit să le modernizăm după 1989, sub conducerea miniștrilor Băsescu, Berceanu, Mitrea, Orban, Cuc și alții. Adică romanii ăia făcători de drumuri și de care de luptă și pentru logistică („care” cu „care” luptau și gladiatorii).
Că de, mijloacele de mișcare rapidă și ușoară prin roată devin un simbol și un mijloc de război, dar și un simbol al succesului înaltei societăți, că de aia acum fiii unor patroni români folosesc mașini bengoase pe drumuri românești de țară...
Cea mai veche reprezentare a unui vehicul cu patru roți și două axe a fost descoperită în Polonia, fiind datată acum vreu 5.500 de ani. Calul și boul avură rolul lor, dar putreziră...
Na, că i-am luat pe americani și pe alții! În ciuda a mii de ani de utilizare a roților în Asia și Europa, populația indigenă din Africa Subsahariană , Australia și America, până la sosirea europenilor, dar nu din UE, nu cunoștea și nu folosea vehicule pe roți. Asta deoarece principalele avantaje ale roții se realizează numai prin dominația calului absent din aceste părți ale lumii.
Și roata asta stă la baza altor invenții ulterioare, ca roata de moară, intens răspândită în Carpați și în zonele de deal, elicea, motorul cu reacție, turbina ș.a.
și roata asta e prezentă și în heraldică. Dăm doar două exemple ale unor rude în figura de mai jos.
Roata în heraldică
Și cum romii, foștii țigani, vin de prin India, înțelegem rolul căruței și al calului în lumea lor, obiceiuri la care nu renunță nici în secolul al XXI-lea! Puneau țiganii fierari o bandă de fier pe roata de ulm de la căruță, dar primii care făcură asta fură celții, care în primul mileniu î.Hr. încep să pună o chestie de fier pe marginea circulară exterioară a roții.
Căruțe cu coviltir în secolul XXI, poate cu receptoare GPS pe mobil, cu locatarii mobili tradiționali
Și obiectul intră în destule expresii: ◊ „caii (sau boii) de la roată”, astăzi nefolosită, boii fiind doar în anumite organe alese (Păstorel: „Au trimis la mauri/ Un ministru nou/ Ca să fie printre tauri/ Și un bou.”); ◊ „a fi cu trei roate la car” - a fi zăpăcit, nebun (din #rezist); ◊ „a pune (ceva) pe roate” (ca Ioha bugetul) sau „a merge (ceva) (ca) pe roate” (cam cum nu funcționează justiția română, cum nu mai merg trenurile astăzi la noi sau cum nu mai merge construcția de autostrăzi, așa cum se precizează în „răspunsul” de mai jos al unui sistem de localizare automată).
Când intrăm pe autostradă?
Tehnic explicarăm roata, dar este și un nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata, reale sau virtuale, având diverse întrebuințări.
Și distingem roți „reale”: ◊ „roata olarului” (pesedist), „roata norocului” (căsătoria Olguței), „roata morii” (discursul în parlament al lui Țurcanu sau al lui Iordache), dar și virtuala „roată a lumii (sau a vremii)”, adică mersul, succesiunea evenimentelor (după alegeri sau după vreo ordonanțăb de urgență neurgentă). Expresia „S-a întors roata”, adică s-a schimbat situația (în defavoarea Laurei sau Codruței) sau s-a întors norocul (de partea altcuiva, a grupului vesel din PNL).
Grup norocos în jurul unui fost ministru al transporturilor ocrotit pentru care se roagă maica Laura (sau „merge roata la căruță ca pe Transalpina”)
Și putem spune despre unii că sunt folosiți doar ca „roata de rezervă” (precum Crin Antonescu la europarlamentare), că sunt „a cincea roată la căruţă” (precum Orban, Țurcanu și Bușoi, Olguța Vasilescu, Iordache, Cioloș), iar despre alţii că prea rămân de căruţă (Blaga, Țurcanu, Anastase, Ponta, Videanu, Tudose, Grindeanu, Cuc).
Și tot așa, denumim alte obiecte gătate în formă de roată, precum „roată de cașcaval” (din care vor să muște toți asistații social din parlament) sau „roată de frânghie”. Și mai întâlnim și combinații ca: „ședeau roată în jurul focului” (la tăiatul porcului la SRI - Ghiță, Ponta, Dragnea, Codruța, Maior, Oprea ș.a.); „a da roată” (cu poliția de însoțire, ca Oprea); „roata morții” (acrobație, precum crearea partidului Pro România pentru Ponta); „a (se) duce de-a roata” (precum sondajele lui Pieleanu), adică a (se) rostogoli (precum Olguța Vasilescu la judo în PRM).
Tragerea pe roată a lui Horea și Cloșca la 28 februarie 1785
Și tot la propriu, nu putem uita „tragerea pe roată” a lui Horea și Cloșca, pe Dealul Furcilor din Alba Iulia, adică folosirea în Transilvania evului mediu a instrumentului ăla de tortură și execuție de formă circulară. Zdrobirea cu roata era cea mai grea pedeapsă din codul penal austriac.
Cuvântul roată în alte limbi
Moto: Pătrat
„Se-nvârte roata numai... roată,
Dar martor mi-este Dumnezeu,
Ea câteodată e... pătrată
Sau mai pătrat e... capul meu.”
(epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu)
Cuvântul provine în română din cuvântul latin „rota”, care nu-i de capul lui, provine din proto-indo-europenele *Hret- „a roti” și *(H)roth₂os „roată”, cognat cu sanscritul रथ - rátha, „car de război”. Și aflând noi cuvintele din diferite limbi, încercăm să le grupăm după asemănare și eventual etimologie, deosebind mau multe grupe:
a) în română roată, în portugheză, catalană și galiciană roda, în italiană ruota, în spaniolă rueda, în corsicană, siciliană, napolitană și malteză rota, în franceză roue, în franco-provensală roua, în albaneză rrotë, în aromână aroatã și roatã, în asturiană rueda, în bască errota, în olandeză roteren,în friuliană ruede, în istriotă rùda, în occitană ròda și arròda, în romansch-ă roda și rouda, în sardiniană roda, arroda, rota și orroda, în venețiană roda și rua, în valonă rowe, în germană și luxemburgheză Rad, în idiș ראָד – rod, în irlandeză roth, în estonă și în lituaniană ratas, în letonă ritenis (toate din latinul rota pe diferite căi, acesta din proto-indo-europeanul *(H)roth₂os „roată”);
b)în bulgară колело – kolelo, în cehă, slovacă, slovenă și croată kolo, în poloneză koło, în rusă și ucraineană колесо – koleso (toate din rom proto-slavicul *kolo - „roată”);
c) în engleză wheel (din englezul whele, din vechile engleze hwēoġol și hwēol, din proto-germanicele *hwehwlą și *hweulō etc.), în neerlandeză și wiel (din olandezul wiel, din vechiul olandez *wiol, tot din proto-germanicul *hwehwlą, din proto-indo-europenele *kʷekʷlóm și *kʷékʷlos), în daneză, norvegiană și suedeză hjul, iar în islandeză hjól (din vechile nordice hvél și hjól, tot din proto-germanicul *hwehwlą „roată” etc.), în frizonă și tsjil, în galeză olwyn, în galica scoțiană cuibhle;
d) în bosniacă točak și în sârbă точак – točak (din proto-slavicul *kotačь - roată), în azeră təkər, în turcă tekerlek, în macedoneană тркало – trkalo (perso-srabic تکر; din proto-turcă, din vechiul turcic tegrek „inel, cerc”), cu rădăcina *tegir- „a întoarce”);
e) în greacă τροχός – trochós (din proto-indo-europeanul *dʰrogʰos, din proto-indo-europeanul *dʰregʰ; cognat este vechiul armean դուրգն - durgn, „roată de oțel”); în armeană անիվ – aniv, „roată” (din vechiul armean անիւ – aniw, „roată”);
f) în maghiară kerék (din kerek – „rotund”, din proto-fino-ugricul *kerä – „rotund, întoarcere, a întoarce, a răsuci”); în finlandeză pyörä (din proto-finicul *pöörä, din proto-fino-ugricul *peŋerä);
Cuvântul roată în diferite limbi
h) în gruzină საჭე - sach’e (de studiat, nu găsirăm încă);
i) în arabă عجلة – ijlatan (din proto-semiticul *ʿigl-, عِجْل (ʿijl) + ـَة (-a).); în ebraică גלגל (din rădăcina ג־ל־ג־ל, din rădăcina ג־ל (g-l) / ג־ל־ל - g-l-l);
j) în persană چرخ (din persanul *čaxr – „roată”, din proto-indo-iranianul *čakrám - de comparat cu sanscritul चक्र cakrá, din proto-indo-europeanul *kʷékʷlos – „roată, cerc”); în bengali চাকা - Cākā, iar în punjabi ਚੱਕਰ – Cakara (ambele din sanscritul চক্ৰ - cakra, „cerc”, din proto-indo-iranianul *čakrám, din proto-indo-europeanul *kʷékʷlos – „cerc, roată”); în hindi पहिया – pahyia (din sauraseni pracritul païa, din sanscritul प्रधि - pradhí).
Și fiindcă ne interesează limbile străine, cu ceacra asta a astrologiei, să ne amintim că în diferite filosofii -hinduism, jainism, budism ș.a. roata are o mare semnificație simbolică, fiind o metaforă spirituală. O roată sanscrită se numește ceacră și are sens asupra punctelor energetice ale corpului (vedeți vrăjelile Lidiei Fecioru).
Principalele ceacre sunt dharmaceacra (în sanscrită धर्मचक्र, în tibetană འཀོར་ ལོ ་. - Chos kyi 'khor lo. „Roata Dharma" sau „Roata Legii" este un simbol reprezentând dharma, doctrina iluminării lui Buddha, care datează din perioada timpurie a budismului indian. Un simbol similar este folosit și în jainism.
Roata în diferite domenii
Moto: „Ce deosebire este între o roată de car şi un avocat? Roata strigă ca s-o ungi, pe avocat trebuie să-l ungi ca să strige.” (aforism clasic de Cilibi Moise)
Iată că zic unii care nu ne iubesc că nici la tradiții nu furăm primii, că nemții ar fi cu al lor Feuerrad (roată de foc), un obicei pentru unele regiuni din Elveția, Austria și Germania în timpul carnavalurilor sau sărbătorilor religioase, prin care iarna este îndepărtată și pământul va fi fertil.
Se presupune că este o rămășiță de sărbătorilor păgâne din trecut. Se face o roată mare și se acoperă cu șomoioage de paie legate, cărora li se dă foc și i se dă drumul roții de pe o înălțime. Ce strigau ăia nu ni se spune. Eu îmi amintesc că tinerii hâtri foloseau obiceiul și pe la noi. Suna dialogul, adus la zi sau actualizat (tefeliștii zic updatat) cam așa: „- Aoleo, băăăă!”; „- Ce e, măăăă?”; „- A rămas Oana nemăritată! S-o luăm pe lopată și s-o aruncăm la primarul Lis în vatră!” Că ăștia nu știau că s-a aruncat singură....
„Bob și roata” (Bob and wheel) e un termen pentru două ritmuri (scheme metrice), dar nu ne băgăm. Pentru truditorii în ale muzicii și în ale poeziei, unii poeți englezi moderni și contemporani au reînviat folosirea acestui ritm (detalii găsiți AICI).
Nici rușii nu se lasă mai prejos. Scriitorul disident fugar A.I. Soljenițân (А.И. Солженицын) scrie lucrarea „Roata roșie” (Красное колесо), iar un filolog rus, Tihomirova Ecaterina Sergheevna (Тихомирова Екатерина Сергеевна), pe care am cunoscut-o personal, scrie în 2010 în Costroma (Кострома) o teză de doctorat, intitulată <<„Красное колесо" А.И. Солженицына и традиции романа-эпопеи в русской литературе XIX-XX вв.>> („Roata roșie” a lui A.I. Soljenițân și tradițiile romanului epopee în literatura rusă a secolelor XIX-XX (detalii AICI). În 1971, Arthur Haley a publicat romanul „Roțile” (Wheels), tradus și pe la noi (vezi AICI).
În istoria și în literatura română am făcut cunoștință cu legendarul țăran vrâncean Moș Ion Roată, membru în primul Divan ad-hoc al Moldovei la 1857, participant la unirea principatelor în 1859. Ion Creangă, care acum cam lipsește din manuale, probabil ca să intre Boia și Patapievici, scrie povestirile istorice „Moș Ion Roată și Unirea” și „Moș Ion Roată și Vodă Cuza”. Cea dintâi a apărut la 4 mai 1880 la Iași, fiind apoi publicată la București tot în 1880 în Almanahul macedo-român și retipărită în Convorbiri literare în 1885.
A doua povestire, scrisă în 1889, anul morții sale, e publicată tot la Iași în 1882, apoi în Almanahul Societății Academice social literare-România jună-din Viena (1883) și la alte edituri, în 6 ediții în timp de 9 ani.
Moș Ion Roată și Cuza vodă
Și despre Moș Ion Roată au mai scris Mihail Sadoveanu în „Legenda lui Cuza Vodă”, istoricul Dumitru Almaș în „Povestiri istorice”, 1982, Petre Demetru Popescu în „Moș Ion Roată și steagul turcesc”, Ioan Chindriș în „Chipuri din hronicul neamului”, 1977 („Ion Roată și istoria”), Ionel Bandrabur în cartea „Cândva, de demult”, 1991 (în una din legendele Panciului) ș.a. Și Adrian Păunescu a scris ”Cuvântul lui Roată către Divan”, pe care îl puteți urmări AICI în interpretarea lui Valeriu Penișoară.
Și muzica populară nu putea ocoli „roata vieții”, AICI putând urmări interpretarea unui Nelu Vlad și a formației Azur, iar AICI interpretarea Irinei Loghin și a Mirabelei Dauer. Păcat de versuri....
Adrian Păunescu a scris poezia „Roata” în care îl elogiază pe un țăran român „inventator” care și-a construit o „microhidrocentrală” cu o roată și un dinam! Parol că s-au cam dedulcit unii la lene și la ajutor social? Facem pariu? Ascultați-l pe Victor Socaciu AICI, cel care o interpreta în cenaclul ”Flacăra”, când în România se cam construia, că nici anul ăsta nu vor merge roțile viitorului tren de metrou din cartierul bucureștean Drumul Taberei.... Și TVR îl tot batjocorește pe unul Ceaușescu, îi neglijează pe Cuza și pe Antonescu (de, erau români), dar îl ridică în slăvi pe Mihai, la „ora regelui”!
Să fiți iubiți, inclusiv cei care „faceți roată în jurul zidului sau peretelui meu de pe FB”!
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter
-->
Comentarii
REVERENȚĂ!
Cu bucuria trecerii, Aurora
Respect!
Interesant...Felicitări!
Aleasă prețuire!
Toată admirația!
Mulțumesc! Respect! Îmi pare rău că uitai să o amintesc. E de suflet pentru noi, românii! Dar prietenii de aia sunt prieteni, să te ajute!
https://www.youtube.com/watch?v=wUZxPfyqq0U