La țărmul durerii

Se luptă gânduri în ambuteiaj,Înveșmântate-n straie lungi de doliu,Și intră amintirile-n sevraj,Alunecând sub palidul lințoliu.O grindină se-abate-n ropot surdPe-acoperișul vechi, uitat de lume –E-o temniță unde m-ascund, absurd,Sperând să scap de-ale tristeții brume.Am acostat la țărmuri de dureri,Des aclamând și soare, și furtună.Pe valurile-nalte până ieri,Am așteptat, absentă, vremea bună.Încorsetată-n reguli și-ndoieli,Agonizez cu timpul cel ahotnic,Rugându-mă-nfocat, cu fâstâceli,Să nu devin un disperat habotnic.Mi-e cerul temelie de granit,Speranța idol trainic devenit-a.Pierdută de norocul ilicit,Plecat-am azi să-mi întâlnesc ursita...
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->