după gratii întunericul
ca o fantomă uriașă
înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare
deopotrivă
mirosul de apocalipsă
(ne) soarbe plămânii
plouă cu cenușă în viscere
prin(tre) cadavre
râuri de smoală
nu e nevoie de puști
moartea își ia tributul
dansând în vârful gardului
pe post de paiață
rânjetul îi flutură ca un stindard
între cuști
lacrimi troznesc sub tălpi
gânduri morbide se descompun
uitarea – armă (i)reală –
se lichefiază printre sinapse
Comentarii
Mulţumesc, Mihai Arsene, de popas şi lectură! Primăvară cu împliniri îţi doresc! Cu prietenie,
Mulţumesc mult, Paul Rotaru! Ai perceput foarte bine mesajul! Într-adevăr realitatea nu e mereu frumoasă, indiferent dacă e transpusă în versuri sau în proză! Dar... suntem oameni şi nu avem ce facem, trebuie să trăim cu noi înşine, aşa cum suntem... Primăvară frumoasă! Cu prietenie,
Mulţumesc mult, Lenuş Lungu, mă bucur dacă v-a plăcut! Trandafirii sunt superbi! :-) Primăvară cu bucurii! Mereu cu drag,
Aș fi egoist să spun că această poezie este deplin pe gustul meu. Dar este excepțională. Imagistica explozivă spre a sugera teroarea. Condiția de om care se devorează pentru a nu-și dezminți natura animalică. Felicitări!
Frumoase versuri!