05. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
lapoviţa care împinge seara înainte (cybersonet CDXVIII)
lapovița se lasă-n pași mici leneși moi
ca un cuvânt rostit încet fără grabire
curgând pe străzi cu un fior de amintire
și-mpinge seara blând în umbre dintre noi
un clinchet fin ce vine parcă din iubire
se-aude-n aer plânsul unei ore-n doi
și lasă-n piept o poftă caldă de-apoi
un gest ce strânge lumea într-o îmblânzire
sub cerul ud orașul parcă vrea să șoptească
să-și lase trupul moale-n lapovița veche
să-și piardă forma veche ca să o primească
ce trece printre case liniștit firească
pe cea din visul serii tainic și pereche
și-aprinde-n om o flacără ce nu se iscă
*(rima: abba baab cde cde)*
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii