Blog

era vară cu portocali și o pisică obeză
purtai ochelari și o șapcă roșie peste freză
ți-am spus de atunci că viața are n-șpe mii de viraje
să nu uiți, Darie, că sunt clipe cât anii în sevraje

Te caut în șoaptele vântului
să-mi alini dorul
de nopți cu lună oglindit
în albastrul ochilor tăi
te caut în solitudinea zilelor
și nopților să-mi alini sufletul
însetat de-o mângâiere
a degetelor tale prin amintirile
adormite, caut gustul anilor
s

Cineva... bate la poarta zăpezii,

îţi urneşti cu greu gândul...

cine a cutezat, să tulbure visarea,

să înlăture umbra.

Nicio licărire a candorii

nu te sfieşte.

Rămâi un munte străjuit de nămeţi

din care plâng sloiuri

de nostalgii.

Primăvara este poezie sau poezia este primăvară?

Deschid ochii şi am în mine un sentiment care a dormit câteva luni şi acum s-a trezit la viaţă.

Poezia este o primăvară a sufletelor care ştiu să iubească.

Primăvara este o poezie care oferă frumuseţe, a

Pe ogorul răscolit de fiarele
nemiloase ale destinului
din pribegia a spiritului
a fost adusă sămânța
din îndepărtate tărâmuri
unde cresc poeme ode și doine
în culori din tot spectrul simțirii;
balade vestite printre
creste montane și cetini
de urle

Femeie

Tu miroși a floare rară și-a miresme de poiană,

Înfășoară-mă în priviri și-n frunze de chiparos,

Aș dărâma orice obstacol, de-ai fi zidită ca o Ană

Iar pe Manole, criminalul, l-aș arunca cu capu-n jos.

Te-aș scoate dintre ziduri vechi ca pe o  ma

Te-am visat azi noapte. Se făcea că zbori
Și de dorul meu, te-ai schimbat în nori.
Mi-ai simțit chemarea, inima-mi ardea
Și-ai venit s-alini suferința-mi grea.

Să-mi rupă vraja

(Terțină)

Când soarele crapă zorii pufoși,

Roua se-ntinde spre storul albastru,

Visele-aleargă din ochi somnoroși

Pe cai prinși în coame de alabastru,

Să zburde-n inimi, să facă popas,

În ziua senină, ca un sihastru.

Iubire s-adune în tai

Din cerul ca de primăvară
adun cu privirile 
buchete de senin. 
Luna, 
ca un ochi uimit, 
rătăcește pe alei de azur.
O rază gingașă 
a înflorit curcubeie în suflet.
Pun lacăt 
pe florile de lumină.
Când 
tristeți vor lăcrima
din cer și din suflet,
voi umple cu e

Scrisoarea IV-a

Dragă nu putem mima lupii, colţii lor albi în lumina Lunii.
Aş cerceta la infinit dantela ta, cercelul şi centura ta abisiniană.
M-aş uita la tine ca la o zeiţă spaniolă, scufundată în minele de aur şi corali din sud.
Trădările de care vo

Nori s-au aciuat pe cer în dimineaţa asta. Erau albi şi pufos aerul când

îl respirai. Nod în gât părea că stă, căldura, ieşea prin piele gândul

şi albastru era totul în jur

şi hainele tot albastre erau

pe străzi, pe trotuare forfota de început de săpt

Dac-aş avea puterea
să transform
noaptea în zi,
întunericul în lumină,
gerul în căldură,
nebunia în înţelepciune,
nedreptatea în dreptate,
spaima în curaj,
desfrâul în cumpătare,
păcatul în virtute,

dac-aş avea puterea
să curm suferinţa copiilor,
să

Iubesc mult nopţile şi zilele senine,

Şi iubirea care-mi curge în vene,

Citesc şi învăţ  ce este mai bine.

Am avut tot ce mi-a dorit în viaţă,

Cu drag ascult un sfat sau o povaţă,

Nu-mi plac lucrurile sterse, frivole,

Iubesc grădina primăvară  cu lalele.

C

Haiku-uri

elevi de liceu –
prezenți numai prin baruri,
cartea la noroc.

la vânătoare
nu să ai mare curaj,
ci un brac german.

năprasnicul ger
presupune căldură –
mintea din urmă.

dându-și concursul
de-a prosti, a câștigat
televizorul.

mami ne-a lăsat
la mă

Am ales să zâmbesc şi când mă doare,

Ce mult am călătorit în viaţa curgătoare,

Într-o carte mă întorc peste aceleaşi pagini,

Citesc, recitesc, privesc aceleaşi imagini,

O frunză veştedă printre pagini îngălbenite,

Gânduri şi multe vorbe între pagini uitat