Blog

 Ne-nchidem adânc în betoane,

 Ermetic și fără speranță,

 Rămânem doar simple organe

 Închise-n conserve pe viață.

 Prin ziduri înalte pătrunde

 În noi, doar gândul uitării  

 De resturi de visuri bolunde...

 Iubirea? Doar jocu-ntamplării!

 Învățăm înmulți

In noapte mă gândesc la tine

oftez atins de ardent dor,

privesc cu admiraţie luna

 zâmbind complice dintre stele

când îţi rostesc numele tău

cu mâna ta deschide uşor

fereastra sufletului către soare

să-mi inunde cu căldură inima,

ahh !, dragostea mea !

vise

        (poetei Camelia Ardelean)

Ești sora mea pe-aripi de poezie

Ne-am întâlnit în spațiul virtual

Și-a devenit atât de uzual

Al nostru dialog spre armonie.

În vers cu ritm, și rimă, și măsură,

Mi-ai fost un ghid în ale prozodiei,

Să pot să dau un farmec

gândul umblă
prin conştiinţa mea

de colo-colo,

până

când îşi iasă din pepeni,

începe

a diviza sentimente

pe pereţii sufletului,

care îmi redau

imaginea

unei ilogice coerenţe

făcându-l să semene

a graffiti cool

şi

mă plimbă prin abisul

cunoaşterii de sine.

Mihaela Mo

umbra grandioasă a lui Holderlin

nu te speria de vămile pustii

trecând prin labirinturi anacronice

ai coborât şi te-ai întors

cu umbra grandioasă a lui Holderlin

după tine înălţându-ţi imnuri

drumul îndărăt nu se uită

toate curg către stingerea lor

curge am

Dinspre nord

Dinspre nord un val de ger,
Pulbere fără culoare
Ca din stelele când pier.
Ne cuprinde și... ne doare.

De săptămâni arde focul,
Toți se strâng pe lângă sobă;
Ăsta le mai e norocul –
Atmosferă melofobă.

Mai mult; s-a luat și curentul.
Deși-n

Trec multe zile şi poate multe nopţi,

Câte au trecut nu poţi să mai socoţi,

Trec umbre  printre frumoase amintiri,

Acum sunt departe, îmi par închipuiri.

Trec bucurii, tristeţi, multe dezamăgiri,

Odată râdeai mult şi nu puteai să respiri,

Trec ninsori, ge

RĂMÂNE SPERANŢA

Mi-ai dat din anii tăi, dorind să-mi fie bine
dar, o altă iarnă ce te ţine departe de mine
şi chiar dacă ninge cu fulgi mereu câte doi,
strângem la piept singurătatea tot amândoi.

Demult, ţi-au picurat privirile pe umerii mei
lacrimile perl

Gravitaţia ucide timpul rămas suspendat cu capul

în jos, pe o bulă de săpun. Mă stropeşte cu viteza

tăcerii din vârf de ac suflat de vânt,

privesc printre degete cerul ca o fustă,

ruşinat, respir încet să nu trezesc pământul pe care calc

în goana spre m

Printre cuvinte se lasă noaptea şi e rece zarea

din spatele zidurilor de litere construite fără ţintă,

în înalt

şi

eu jos,

măturam cu mâna căuş, covorul din zi, lacrimi îngheţate,

să-mi umple golul rămas fărâme de dor scrijelit în şoapte,

curat.

E adev

Iernile vieții

Mereu tot așteptăm cu mare drag
O iarnă, și-nc-o iarnă în privire…
Cu ele-n suflet și-n mână c-un toiag,
În viață rătăcim spre fericire!

Luăm o rază din soare, la apus,
Și ne rugăm nicicând să nu se stingă…
Atâtea răsărituri ce s-au dus

mai cântâ-mi, iubito…

cu palmele

 cuprind obrajii tăi

ca pe-o minune,

ochi în ochi

ne sorbim din priviri,

pribegi pe pământ,

înflorim veșnicia

c-un jurământ,

mai cântă-mi de dor,

mai cântă-mi,

iubito,

despre fata din vis

cu părul flacără,

cu obrazul încins,

cu in

DESTINUL

E oră târzie, scriu şi vorbesc cu tine,

Un joc de copii, clipe de iubire pline,

Drumuri grele, culori triste şi stinse,

De atingerea iubirii tale sunt aprinse.

Adesea suntem surzi şi orbi în păcat,

Iubirea ta îmi dăruieşte ceva minunat.

Un cuvânt

TEMPLUL VISELOR

Anotimpurile s-au împărţit în două
iar vraja lor este încă, veche-nouă, 
vara-i demult ascunsă sub zăpezi,
iarna ţi-e viaţă şi răbdător meditezi.

Trunchiul tăcerii s-a-nălţat năduşit
şi ramurile cuvintelor s-au pârjolit,
dar focul din suflet

Ion Rodica & Ion Vanghele
Duet sentimental...
în care...
în care colţ de suflet iubita mea te pierd
când noaptea-ncet ne strigă şi trupul tău dezmierd
când flăcările noastre urcă grădini de flori
un soare ce se-arată cu braţe-arzând de zori
şi tu sublim par

E doar timpul meu dincolo de adânc.

Stă. Aşteaptă atingeri de suflet

când te acoperi cu cerul

să nu-ţi fie prea cald

în febra de tine

ce o port.  

Nu vezi?

Nu simţi?

Dorul curge aşa,

ca la copiii din noi,

din copilăria alergată de toamnă

pe uliţă, să prin