Blog

E ziua unirii. A cui?....a unora cu alţii....Pentru ce?....întrebaţii pe ei...s-ar putea să ştie...dar nu fi foarte sigur....

            Tot aşa se întâmplă şi în viaţa cotidiană: dorim să ne „unim” unii cu alţii, dar nu prea ştim de ce: unii spun că

Vremea de afară se căuta în timpul meu. Eu căutam

vremea mea

printre clipe

amanetate de viaţă la un chioşc de la colţ de stradă.

Măsuram paşii

până la banca în care intrasem

în urmă cu ani, să-mi vând

restul de cuvinte.

Cântăreau destul.  

Mi-am păstrat

TRIBUNALUL TIMPULUI

Am fost îndrăgostiţi, unul de celălalt,
în vremuri ce par atât de vechi, prăfuite
şi credeam că toate au rămas
amintire într-o ramă,
ascunsă, în acea zi de septembrie.
Ne despărţisem printr-un lung sărut,
dar păstrasem îmbrăţişarea
şi ca

Rugăciune

Doamne învaţă-mă să nu greşesc,

Adevarul mereu să ştiu să-l găsesc,

Să îmi vorbeşti,  să ştiu să ascult,

Cuvântul tău sfânt şi atât de plăcut.

Iubirea frumos să ştiu să o dăruiesc,

Toată viaţa în credinţă să trăiesc.

Dacă vreodată poate m-am pie

Amurg de timp pierdut în astre

Străbate veşnic prin nămeţi

Aştept acele zile pur albastre

Când amândoi vom fi poeţi.

Cântând a noastră bucurie

El zâmbetul să fie-n casă

Mai mult, mai bine să ne fie

Cu toţii sta-vom liniştiţi la masă.

Doar ea iubirea să învin

Ziua, din amurg de noapte,

s-a jucat

cu mine de-a cald şi de-a rece.

Cu frisoane, fără termometru, m-am ţintuit

sub pătură

să fug când mă găsea lecţia de azi.

E seară, acum, răsăritul nopţii de mâine.

M-am furişat, tiptil, în pat şi mi-am pus capul

pe pi

DEZLEAGĂ GÂNDUL

Astăzi, regretăm dar ne bucurăm cu aduceri aminte,
gânditor priveşti dincolo de prag... şi rămâi cuminte,
cu tot ce ne doare şi se-ascunde sub masca tăcerii,
iubirea trăieşte, a-nfruntat crivăţul şi toanele vremii.

La tâmple ai troiene

Eu stau la apus de nopţii

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crângul

de la răspântie de drumuri

unde doar vestejirile se adună

în visul de verde

din ochiul închis

al fântânilor păsări

câte aşteptări au murit în pădurea tristă

decolorate în fumul

Gânduri, şoapte amestecate, hălăduiau prin ungherele minţii

ca o varză într-o oală sub presiune, fără coadă. Erau ca o cădere.

Mă întreb: Ce mă fac cu mine?

Alergam prin lăuntru să dau de capătul cu ferestre – ochi

să mă privesc dincolo de pereţii sco

CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN

În sâmbăta lui iulie 2015, ziua 11, o zi de vară frumoasă, în Stațiunea Olă-
nești, la Terasa Literară a poetului Gheorghe Puiu Răducan erau puse la cale
două evenimente: aniversarea a 64 de ani de viață ai lui

Îmi lipesc nasul, ca altă dată, de geamul îngheţat,

Îmi place când ninge, mai am multe de colorat,

Valuri albe de fulgi, dau navală, mă zăpăcesc,

Crengile sunt încărcate de zăpadă, rău troznesc.

Viscoleşte din ce în ce mai mult,vântul  e turbat,

Îl ascul

Sala de aşteptare cu ferestre deschise spre cer.

Rula filmul fulgilor de nea, în zbor. Dansau

legaţi unul de altul,

de braţe,  

de mâini,

de aripi

ca o crizantemă suflată de vânt,

ca o păpădie vara pe câmp scuturată de un copil.

Zâmbeam

şi

brrrrrrrrrrrrrrr

Scrisoarea a CCXVIII-a 


Dincolo de mine eşti tu, nemărginirea mea, răspunsul zăboveşte-n trăirea ce o simţi. 
Îţi scriu mereu iubito şi bine şi stângaci şi rătăcesc apoi prin nopţi cu felinare, răsar în ochii tăi şi-apoi te scriu, tu taci şi mă înc

CHIAR TREBUIE... 

Chiar trebuie să îţi vorbesc în şoapte, 
să-mi vindec cerul cu ale tale ploi, 
când îmi clipeşti ispititor în noapte, 
sub doruri stele, într-un vis...cu noi? 

Chiar trebuie să-ţi spun că tu mi-eşti vrerea, 
că eu ţi-s val, la ma

Ciuleşte-ţi urechile, suflete al meu
şi-ascultă cum plânge cerul de ianuarie
cu lacrimi de zăpadă;
în palmele tristeţii azi s-a născut o stea.
Ninge, ninge fluent şi insistent
linişte, linişte, iată vin pe a vieţii cărare
Anul cel Nou şi Vasile cel

Aş vrea ... 


Aş vrea să ştii ce înseamnă un gând, 
ce te picură pe buze, 
locul gol,din piept, arzând, 
ce-l găseşti din toamnă ... 
frunze. 

Aş vrea să ştii ce înseamnă un tremur, 
dor de el, în dor copacii, 
ramuri, frunzele ... un murmur, 
măreţia lor, 
săr

Copiii sunt fructele trudei noastre în trecerea timidă prin acest Univers paralel al gândurilor mai puţin fertile.
Gustul mai dulce, mai amărui sau mai acru e dat de rădăcinile părinteşti, dar şi de dorinţa fiecăruia de a fi un aperitiv al vieţii, un