Blog

Se prefăcea că nu ştie nimic
vroia să pară în ochii lumii o inocentă
şi de fapt în patul ei se negocia prezentul
unde totul căpăta o valoare de schimb
care se aprecia la bursă.

În fiecare clipă de fluctuaţie
corpul ei aluneca sub ceaceafuri
sprinten ş

Tremură lunca și codrii

Sub însemnul lui Gerar,

Sus pe deal te cheamă plopii,

Dar tu treci pe-aici mai rar!

Cerul și-a întins betele

Peste albele morminte,

Ziua curge spre vâlcele,

Noaptea-și pune noi veșminte.

Tu răsari peste genune

Și din negura de vremi,

Fraged e timpul care trece, îşi doarme somnul,

doară eu, în trup, simt vremea cum îmi vine.  

Strecurat prin anotimpuri, stau

ascuns prin lume, înşir zale

din cuvinte, să le leg, o plasă,

un năvod să-l arunc pe cer de pot, să prind în el o urmă,

urmă d

E atât de frig!

doar corbii veghează

umbrele tăcerii.

clipe de nebune căutări,

vanităţi

cresc multicolore sub ramuri de ceaţă.

clipeşte eternitatea

acolo

unde cuvintele se prind de cer

cu umbra de lume dezlegată.

Dacă aş putea...

aş strălumina păsările,

albe s

HAZARDUL

Undeva, pe un tărâm necunoscut
se deschidea pentru noi un trecut,
astăzi, ne căutăm din întâmplare
pentrucă-n suflet a rămas cărare.

Nu-ţi cer nimic nu este provocare,
iar timpul s-a-mbrăcat cu răbdare
căci printre tăceri şi păreri de rău
doar paşii

Păianjenul

Păianjenul acela când m-a mușcat în somn,
El m-a clonat desigur ,că nu mai pot să dorm!
De-atunci mă ascund singur în nopti întunecoase,
Iar din visări și gînduri torc fire de mătase

Brocaturi și dantele din fire împletesc,
De-a căror frumus

Motto: „Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”

Edmund Burke^[1]

            Pentru a avea dimensiunea reală a ceea ce Eminescu a simţit permanent pentru ţara asta a noastră e suficient să ne raportăm la cele câteva cu

(Premiul Juriului la Concursul internațional de poezie „Călător prin stele”, Ediția I, Onești, 2016)

Prin stele cu gondola tomnatici călători,

Așternem la răscruce visări mirobolante,

Trudindu-ne la vâslă, culegem dintre sori,

Adesea, printre pietre, ca

Se ard lumini şi afară plouă.

În mine, mă cobor, mai pun un semn, o aşchie

din zbor, la ea, contur ca să se prindă.

Putere Doamne, Tu să-mi dai,

s-o văd mai de aproape, întreagă.

E crucea mea ce mi-o ridic

şi şoapte-n picuri cad pe foaie.

Lacrimi de dor

CEVA DESPRE EMINESCU

Ce noutăți poți să mai spui despre Eminescu ?
Nimic. Poate o născocire sau... cine mai știe ce.
Încerc să scriu ceva după părerea mea.
Raluca Eminovici e o Maică a Domnului,
Care a născut nu Unul Fiu – Mântuitorul,
Cel recunoscut

AM NEVOIE...

Am nevoie de aer, 
Am nevoie de-un foc,
De-un alt fel de foc,
Cu lemne din plopii 
Lui Eminescu . 
Am nevoie de soare,
De lună, furtună, 
De zi şi de noaptea 
Cu astru şi chip de iubire,
Am nevoie. 
Dar, cel mai mult 
Am nevoie de tine, 
Si-o mare de

Te cuprindeau în curgerea lor lină
Ultimele clipe ale mileniului printre firele
de nisip în vârtejuri inexorabile.
Mă topeam de căldura iubirii
picătură cu picătură, purtată de visuri
în valurile erelor, când Cel Veșnic
nu zidise încă lumea și nu ex

Nu pot
(  G V))

Nu pot să îmbrăţişez adâncuri,
nu pot să şterg din calendar un ieri,
nici întunericul, nici înlăuntruri,
nu pot s-aducă, iarăşi primăveri.

Te-am căutat în ploi şi-n stropii,
căzuţi pe trup cu a mele mâini,
doar încercam să te apropii,
c

tipul acela cu palton retro și cârlionți albi
s-a dus într-o zi după pâine și a venit a doua zi
beat mort cu două pâini în plasă
râde de vremea aceea când procuratul pâinii era atât de facil

tipul mărunt care locuiește ca extratereștrii în Craiovița
se ca

Accidentul dintre lumi, de atunci şi de acum, a rupt cerul

în două. Aici plouă şi dincolo era iarnă. Maşina de scris

tuna,

bătea,

tasta clapele de rugină în picuri de sânge peste timp şi degetele

tremurau hârtia de teamă. Nu se voiau scrise cuvintele, er

Poveştile s-au aşternut din noapte,

pe pământ,

pe ramuri de copaci,

de vânt,

peste noi cum alergam nămeţii-n zori

să-Ţi multumim.  

În zi, ascuns dupa un geam, o fereastră,

îmi spălam ochii cu jocul fulgilor de nea.

Iubirea dansa.

Copilăria îmi juca zăpa

De n-ai fi tu, te-aș căuta în noapte

Pe cerul sidefiu și plin de stele

Prin ale vântului fluide șoapte

Sau printre valuri ce se sparg rebele.

De n-ai fi tu, te-aș căuta-n nisipul

Clepsidelor în care timpul curge

Spre infinit prefigurându-ți chipul

De hetai