Blog

Vatră de dor

Mi-e sufletul vatră de doruri

Pe al timpului arc necuprins

Urzit din miliardele de fioruri

Ce compun al vieţii neştiut cuprins

Răscolesc cenuşa din vatra de dor

Să iasă scântei din adâncuri

Fulger de lumină ce aprinde uşor

Visul de iubire din n

Toată ziua

în parc, pe banca

cu soarele ce mă izbea

în ceafă

şi ochii plecaţi

spre gândurile de tine.

A venit noaptea.

mi-am antamat trupul

în alt pat

să doarmă,

să mi-l găsesc

dimineaţa pe terasa

cu aburii cafelei

şi rotocoale de fum

aruncaţi în zare

după m

Pentru noi
dacă timpul ar avea frunze,
ar fi toamnă?
Ce sunt atunci fulgii?
Nişte lumini ingheţate
pentru revederea iernii?
Presimt că anotimpul următor
o să cadă tot toamna.
Eu mai aveam
încă multe toamne
puse la uscat.
Dacă primăvara ar avea sentim

țipăt de cocor

în aerul rece al toamnei

s-a auzit un țipăt de cocor,

el trece pe poteci de cer

ca un erou nemuritor.

se duce-n țara lui de vis

tot înșirând și alți cocori

într-un echer de cer închis,

căutând vraja altor sori.

în urma lui rămâne trist

un cod

De la răsărit la apus

este egal o viaţă.

Bobocul de floare gângureşte-n frunzişul dimineţii

ca bobocul de om.

Mulţi oameni, ca firul ierbii

onduleaza color câmpul de posibilităţi.

Oameni - atom.

De la răsărit la apus

poţi avea ceva de spus.

Te-nconjoară clip

Dimineaţă,
câinele Bismark se făleşte în
imperiul său că sfîşie copii,
între fălcile colţuroase şi largi
sparge oase pe caldarâmul
de pe străzile pline de gropi.

Un ins cu teamă de sine
troglodit al mizeriei morale
despică părerile şi stabileşte vinovaţii
pe

Dacă aş putea,
aş muta răsăritul în spatele gradinii mele.
De-aş putea,
aş subvenţiona în totalitate fericirea
şi-aş instaura frăţia zâmbetului.
Tuturor le-aş implanta un cip,
pentru a nu mai pirata iubirea!
Apoi aş da o harpă fiecărei neveste
pentr

Pornii în sus, printr-un tunel de umbre,

Spre o lumină, ce se depărta

 Pe drum m-opriră niște umbre:

- Vii sus când fata te-o ierta!

- Dar nu-s cu ea! Sunt singur de vreo lună

Și-n bună pace noi ne-am despărțit!

Umbra, plecând, s-a-întors  doar să îmi spu

În cavalcada

rotocoalelor de fum

înlănţuite

din umedul pământ

de flori bătute-n jurul

trupului cu faţa la noaptea

prinsă-n steaua ce străluce,

Tu

chiar de nu ştii

ce ţi-ai dori să ştii,

să nu uiţi

printre tot şi toate

cum lacrima

din roua dimineţii,

în c

de-atâta toamnă…

de-atâta toamnă

 îmi vine să mă-mbăt,

să prind la fluturi orbi,

loviți de streche,

să dau foc la pădurea

 de pe deal,

să văd cum fug prin ceață

 noaptea cerbii.

de-atâta toamnă

 s-au umplut cărări

de frunze moarte

 și de-argint de rouă,

de-atâta

În

rotocoale de fum

sunt viciat de tine

cu mine în briza

de albastru

cer plin de stele

şi Calea Lactee

printre ele drum

mi se desface călare

să mă poarte

din gând prin cuvinte

pavate cu albă urmă

şi miros de vişin

într-un zumzet de albine,

miere-n ciripit

d

Cu

gândurile

înfundate-n minte,

mi-am scos

ceapa din inimă,

pe tocătorul cuvintelor

am aşezat-o mărunt

să o toc

cu vârful din ochii cuţitului

să-mi curgă

şi-un val de strigăte

pe gură

să-mi iasă

albastru,

senin,

curat

sufletul.

Omonime

Se spune că a fost odată,

A fost aşa ca niciodată!

Îmi povestea mama încet

Şi asta nu e un secret.

O dată e ca nici o dată,

O dată şi nu altă dată,

Îţi spun o dată, rar, discret,

Căci altădată, nu repet!

Azi, pentru tine a înflorit o floare,
e floarea vieţii fără de păcat,
ce stă de veghe veşnic zâmbitoare,
şi tot Pămâtul de parfum l-a încărcat.

În Cer şi pe Pământ e sărbătoare,
Sfânta Maria s-a născut din nou,
s-aducă pace, şi iubire mare
acum, în viaţa no

Vom aştepta împreună

ameţiţi uşor de melancolia mistică,

nopţile de primăvară.

Furam,

auzeam

cum zbârnâiau corzile

pe primul ram ce va înflori

în claviatura inimii.

(Vom pătrunde întunericul

când şi când

ca o singura umbră).

Pierdeam

privind în adâncuri,

es

Cine
mi-a pus norocul
pe tăişul cuţitului
unde moartea pândeşte
şi-mi aştept hotărârea
să fiu salvat?

Faţă de mieii zburdalnici
mielul din mine mai are o şansă,
să nu-l mănânce imediat pământul
şi se foloseşte de ea.

În vremea ce mă umple palidul
în somnul me

știu că am să plec

știu că am să plec din tine lume supărat

am trecut așa de repede prin tine

ca un meteor pe cerul înnorat

ce a căzut în marea de destine

știu că am să plec spre alte lumi

dincolo de lumea noastră fadă

atingând doar tainicele culmi

în alba

S-au cunoscut  din adnotări

Pe-o carte-n versuri, la plecare.

Era răspuns la căutări:

Părea un suflet bun și mare.

I-a scris! Și ale ei scrisori

Îi mângâiau zilele grele.

Stătea cu ele până-n zori,

Întreaga zi visa la ele.

O poză i-a cerut  sperând

Chip suf