Blog

Sunt mai desfrunzit decât un pom,
nicio pasăre nu-mi stă pe ramuri,
doar vântul subţire cu aripile reci
trece spre ţinuturile de miază-noapte.
Straturi de ceaţă desfăşuratre peste păduri
stau la marginea zilelor precum crengile uscate,
cu răsuflarea

Șapte șuiere de șoapte,
Șarjă karmică și sacră
Zemuind de fructe coapte
Și de voluptate macră.

Șapte șoapte-n șapte ceruri
Pe altarul cărnii tale,
Stalactite cu creneluri
În mici peșteri abisale.

Șapte șoapte îndulcite
De umorile saline,
Sfârcuri

cântec

un fulger, a căzut o stea,

 e steaua mea cea norocoasă,

s-a rătăcit de toamnă codrul

 cu vraja lui cea inocentă

în fântâni de somn adânc

dorm bunicii mei pe câmp,

tata s-a făcut a iarbă,

mama, rădăcini de prunc,

auguridă de durere,

la umbră deasă de nuc

 Dragi prieteni ,

rascolind , mai zilele trecute , prin biblioteca mea prafuita , am dat de o carticica . Se cheama “ Cu bastonul prin Bucuresti “ , scrisa de Tudor Arghezi . E aparuta  prin anii 1960-61 . In “ Cuvant inainte “ am ( re )citit aceste r

Flămândă de iubire

Flămândă de iubire mă avânt în valurile vieţii

Destinului să-i fiu trezire în zorii dimineţii

Şi câtă iubire şi căinţă e-n lumea mea de dor

Când gândul cere îngăduinţă visării să-i fie izvor

Coboară din cer izvor de lumină tăcut şi adâ

Toți avem un cer de stele
Și câte o stea în ceruri,
Într-un singur fel ne naștem
Și murim în mii de feluri...

Lumile din lumi născute
În eter se nărui-vor,
Nu știm câte-or mai lua viață,
Câte fără stea pieri-vor.

Eu cu steaua mea ce-apune,
Tu cu steaua-

Cate ceva despre Oraşul Covasna ...
http://www.trilulilu.ro/video-calatorii/imagini-muzica-statiunea-covasna
Atestată documentar pentru prima oară în 1548, oraşul Covasna, se întinde pe 15.800 de hectare, cu 11.207 de locuitori. Pârâul Covasna împarte

A cules în vară, focul roșu din petale
Îl presară-n frunzele, ce au pornit la vale,
Dansează prin văzduhul intrat în adormire,
S-aştern 'n lăvicerul, ce-ncântă a mea, privire.

În lacrima tăcerii miroase-a mucegai,
Foșnesc notele sumbre ca trilul unu

Linia vieţii

deapănă atâtea amintiri

 începe cu-nceputul,

sfârşeşte tot cu începutul

iar piatra lunii străluceşte a veghe

scapă fără voie câte un bob

de lacrimă purificatoare

în râul nesecat al sufletului

peste care ninge cu uitare

şi regrete

începe cu-ncepu

Maica tuturor, regina ingerilor

Slavita-n CER si pe Pamant

Azi tot crestinul iti cinsteste

Sfantul ACOPERAMANT.

Acoperamant sub care

Bagi si saraci

Bagi si bogati

Fiindca toti au loc sub Soare

Si sant la fel apreciati

Iar cand veni-va  JUDECATA

In mod cinstit

ma bucura regasirea , prieteni...

Toamna se ascunde in aur topit.

Lumina musca din grane .

Soarele tot mai devreme apune ,

Timpul pe alei s-a risipit .

Raul din lume a adormit ,

Ploaia se-nchina la icoane pagane .

Toamna se ascunde in aur topit .

Lumina musca din grane .

Vantul e plecat i

MA VREAU …

Ma vreau ploaia ta…

sa- poti saruta infinitul ,

timpul , gandul , speranta ,

pasul sovaielnic si nedefinitul…

s-alergi prin inima mea in libertate ,

sa zbori sau sa te curbezi in iubire ,

sa uiti fapte stiute si nestiute…

 Ma vreau ploia nestiut

Cum cade bruma pe nuc,

Asa anii nosti sa duc,

Si cu bune,

Si cu rele

Iara noi trecem prin ele

Ajutati de Dumnezeu

Si de SFANT CUVANTUL SAU

cUVANT CARE ZICE ASA

Sa fim gata de-a lupta

Cu ispita raului

Grea povar-a trupului

blestem

mândru, falnic și fălos,

ședeai ca un chiparos

lovite-ar boala pe os,

că de când stai și te rogi,

ai răcit la ăi boșogi,

curge-ți-ar  sângele,

în toate dungile,

să-ți cadă cosițele

cum cad din cer gărgărițele,

uzurpat de rit

să fii mereu pângărit,

zămis

am ochii unui condamnat

mă târăsc prin culoare 
şi nu pot 
să respir prea mult
dincolo de liniile trasate
sub lut
se topesc durerile
în alte anotimpuri
nimic nu pare să fie ce a fost
doar un dangăt de clopot
împlineşte ruga

cineva se plimbă prin mine
şi tace


...e

seară de toamnă

pe cerul serii orizontul doarme,

mijește dintre plopi un corn de lună,

se-așterne aur pe poteci pustii

și toamna asta parcă e nebună.

în colț de umbre șoaptele apun

în dulci melancolii verlaine-iene,

pe un covor de frunze eu adun

flori veșt

TIMBRU TOMNATEC

Padurea e in flacari ; sta toamna la hotar ,

Campiile tacute si-au pus pestrit pieptar …

E o schimbare-n frunze , o alchimie muta ,

O muzica suava , o muzica oculta…

De poti iubito aripi de curcubeu s-apuci

Sa le-arunci cuminte in cuiburi