Blog

Îmi amintesc de tine, foșneai în frunze seci
Căzute fără milă, pe-ascunsele poteci,
Erai o adiere în părul meu cărunt,
Cuvinte și tăcere, zăceau în mine, crunt.

Mă înveleai în lauri, izvoarele-mi secai
Când forfota în suflet venea, tu nu plecai,
De-n

Am hoinărit destul pe cărări oarbe.

Soarele bătea tare.

Am ajuns la muchia pajiştii

după o lungă absenţă

pe un pinten de pământ

evocator de alcovuri.

Cred că e capătul

de obicei calm şi răbdător

şi o să mă scufund

(nu izbuteam să recunosc)

sau o să devin

Ţi- am dăruit iubire, o cupă de nectar

În nopţile toride, ascunse-n calendar

Inima-mi  străpunsă, fierbinte ca o lavă

Ca un cadou de preţ ţi-o dăruiesc pe tavă.

Cu lacrimă amară şi dorul în duet

Îţi scriu în miezul zilei un delicat sonet,

Sunt doar o cart

Liniştea singurătăţii îmi plouă pe umeri.

Vine la mine doar Noaptea şi văd că poartă tot aceeaşi rochie neagră din trecut, cu paiete în formă de stele. Sigur şi-a luat azi şi evantaiul cel mare cu care-şi face vânt agitând nişte arbori. Ei murmură-nce

A face colaj de versuri, nu este un lucru greu. Este ceva imposibil. Şi un efort ingrat. Căci, după o luptă titanică, în cazul în care reuşeşti să creezi o imagine originală cu... "materialul clientului", meritul revine autorului din care te inspiri,

Unde mi-e dorul
ce umbla de la tine la mine
de la mine la tine
pe frunze , pe ploi
pe tremurul serii
pe gândul altoi?

s-o fi dus la munte, la mare
sau stă la vreun colţ
ca un hoţ
pândeşte vreo călătoare
cu doi metri de picioare

ce ştiu eu...
lumea e m

Am închis o clipă ochii

când ai deschis cutia cu vise

să scornesc forme

din glasul meu ce căuta inima

în rotocoale de fum albastre.

Buzele uscate de nepăsare,

cu o mângâiere blândă,

sorb picătura de viaţă

din fluidul ce mi-a învăluit sufletul.

Soarta des

Toamna noastră infernală
Ca-ntr-o lungă acronie
Ca o nuntă mormântală,
Fără popi şi cununie,

Fără fast şi poleială
E o tristă ironie
Ca o copie banală,
Ca o veche nebunie

Ciclică şi abisală,
Fără nerv şi armonie
În carcasa ei carnală
Scursă în monoto

Mă regăsesc în toate câte sunt.

Încerc să visez mai mult

în zori, în flăcări de vânt,

timpul să o ia din loc.

Păşesc cu chipul ars de izbânzi

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

merg spre chemare cu paşii mărunţi

când ceilalţi se opresc.

Flacăra arde şi t

Cu un râs neîmblânzit,
după colţ
m-aştepta singurătatea,
pozând
între victima publică a nopţii
şi stăpâna umbrelor
dintre noi şi cer.
Privindu-mi atent ochii,
întinzându-se la picioarele mele,
îmi şoptea cu ecouri lungi
de catedrală părăsită.
Sub in

Eu te iubesc de la-nceput de lume. 
Nedespărțiți, în altă emisferă, 
Eram un suflet, fără chip și nume, 
Ca două flăcări prinse într-o sferă. 

Îngemănate, sărutam Lumina, 
Plutind către Iubirea absolută. 
Ne-mpartașeam cu pura și divina 
Taină a lumii, încă

Masca surâsului neînsufleţit

a zăvorât umbra în soare

răsturnând vântul.

Mă doare un ochi sub pleoape străine

cu drumuri ferecate-n picioare

când genele

îmi ţeseau vise albastre

şi timpanele scuturau şoapte

înspre zări de necuvânt

la porţile poleite în

Am împovărat trupul

cu păcate de viaţă şi de moarte.

Prins de pofta ochilor şi-a firii,

călătoresc necunoscut,

îndur şi moartea nemurit

cu mânia grea de dinaintea orei,

respir în sângele uitat

de-mbătrânit... frumos.

        Bibliogr

Promisiuni sigilate, care pleacă din noi

pe cărarea ce duce până la inima altora,

prin sita care cerne cuvinte frumos despletite

în speranţe, făcând tiv pe marginea lumii.

Le primim din razele de soare, ce sădesc

 încrederea noastră,

ne-ndoim de ele pentru

Vremea-n care amintirea

Intră-n pământul aţipit

Pe tristeţea unui frig îmbătrânit

Şi timpul de când crapă scoarţa-i ca să iasă

Pe umeri ca şi un voal de împrumut

Prin caier de fum

Şi ca o lunecare prin spaţiu

Cu bunăvoinţă, pe pocnetul orei,

Şi-n epoca ac

A-nceput Țara să miște
Și românii ies în stradă...
Chiar de-s numai niște ”niște”
Multe capete-or să cadă...

Se dezmeticește Țara
După anestezia lungă,
”Unii” iar vor pune gheara,
”Alții” iar vor pune-n pungă...

A fost țara mea sedată
Când prin tevi

Ascuns sub pielea unui tigru,

cu ţeava armei răsfrântă spre piept,

prizonier s-a născut în celule alăturate...

Prin iarna grea, muzicală,

pe-o noapte albă - prada de război-

la o licitaţie cu multe strigări

în care nimeni nu mai locuia

pentru a hrăni cu

câmpia și tu

prin seara cea dulce cu stele pe cer

îmi intră în casă câmpia și râul,

brățări aurite de păsări și toamna

cu frunze ce zboară-n corole de spini,

dulce de mână vine c-un râu,

aducându-mi un coș cu bucate,

arbori de muzici răsar în tăcere

din ei

   încet-încet se-așterne pe coline toamna

încet încet se-așterne pe coline toamna,

grădina se scufundă-n galben

prin pielea cerului albastră,

doar mere roșii se mai văd în zare

și cumpene de fântâni dormind.

cu degetele răcoroase vântul

trece prin părul