Un zâmbet selenar mi-aduce gânduri
Spre ierni ce-s cu zăpezile arzând
De-n iarna mare voi intra curând
Şi n-am să îţi mai trimit de-acolo rânduri
Să nu te temi că m-am pierdut pe veci
Voi fi mereu alăturea-ţi de tâmplă
Şi chiar de nu voi şti ce se înt
Sala de bal era o feerie de lumini.
Strălucirea candelabrelor se reflecta în sclipirea bijuteriilor ce împodobeau trupurile femeilor gureşe. Discutau afectate, aruncând ocheade domnilor din jurul lor.
Într-un colţ, participant n
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă creşte.
Sub mâna ta,
un mugure-nfloreşte.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
fiinţa mea se prinde
de inimă
şi iute ţi-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâie
Omul, doar omul
Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,
papirusuri înscrise în piele şi în suflet,
la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,
dansezi cu cerul speranţe, regăsiri.
Omul visează, omul te visează,
Omul întâlneşte, omul te-ntâln
M-ai întrebat, fir-ar să fie!,
"Ce părere am de poezie? "
M-am scărpinat în scăfârlie
Şi ţi-am răspuns cu frenezie:
Dă-o-n pana mea, de poezie!
Doar tu eşti interesantă;
Că toţi tembelii, astăzi, "scrie",
Nu au bani, dar vor... amantă!
"Vai!, (te-ai
Unghii în carne înfig aşteptarea
dorul din sânge ţâşneşte
ganduri din el pică de bete
si sparg broboane pe trup
pielea stropită geme de semne
prin urme cu pofta ascunse
buchet de priviri, dorinţe şirag
se-aduna mărgele pe sân.
zile în şir turnate-n pahar
Teama mă pune la încercare,
Cu mii și mii de felinare
Aprinse-n neuroni – atenționare
În gînd – semne de întrebare.
Ascunși, de platoșa egoismului
Și armele individualismului,
Ne amăgim a fi învingători,
Dar, vai!, sîntem bieți muritori.
Căzuți în inte
trăiesc prin clopotul bisericii
dangătul lui îmi spune
când moare cineva
atunci, aud
cum cad cireşile-n livezi
plâns
peste ochii închişi
zgomote moi, vătuite
ale unei agonice armate
aud
cum peste pietre
coboară curcubeul
să coloreze somnul celor duşi
sau când
(Replică pentru cocoșul țanțoș al Florianei Turculeanu)
Sunt vulpoiul cel isteţ,
Care vă face curat în coteţ
Și-mi fac “lună”-n vizuină,
Până s-o crăpa de... lumină,
Apoi dau o raită prin vecini,
Să fac “curte” la găini,
Dar cocoşul, fără minte,
Mi s-a aşeza
Hotărât gest
să mă dăruiesc ție chip al luminii,
înscăunându-te peste dimineți de iubire
în care să privesc
cum sapi adânci fântâni fără ciutură
din care să bem vinul roșu al vieții întreită
de vulturi cu ciocul plin de verdele desfrunzit al ploii.
Tu să
Dac-ai fi floare de colţ,
Nu m-ar ţine nicio lege!
M-aş căi că nu sunt hoţ,
Prefăcându-mă că-s rege.
Noaptea nu aş avea somn,
Aş trânti pe jos coroana
Şi veşmintele de domn,
Şi otravă-aş bea cu cana,
Dacă n-aş porni la drum
Să culeg divina floare,
Să
să suspendăm ţara
între cer şi pământ
sau
nici pe pământ,
nici în cer
cei mai înalţi
îi vor izbi câte-o ghioagă în cap
cei mai mici
îi vor biciui tălpile
cei nici prea înalţi
nici prea mici
de înălţime medie,
majoritatea,
îi vor bate cuie în coaste
ţara va răbda
v
Ce vară toridă, soarele arde cumplit
Bântuie tristeţea, sufletul mi-e pârjolit
O boare de vânt aduce veşti de la tine
Inima vrăjită pulsează, mi-e mai bine .
În noaptea tăcută, albastră încep să visez
Povestea de iubire din vis devine un crez
Maiestuoşi,
În fiecare zi
mai aflu un sâmbure de nor pe cer
și gândul mă îndreaptă să rostesc cuvinte
în care ochii descriu culoarea amurgului
ivit sub piele.
Un vis ce-mi decojește inima
asemeni oului spart în palmă
pentru povestea timpului,
pe care iarba a rătăcit-o
în
îmi plânge soarele
pe umăr
acolo unde
nu s-a întâmplat
sărutul tău
nici aripa n-a crescut...
doar fire de dor
răscolite de
lacrimi ascunse
în colțul ochiului
care nu te vede
azi
În ludomania hărților tale
Dumnezeu
a rânduit ploaia...
lacrima cerului,
lacrimile...
ploile pământului
peste suflet
curcubeul...
punte
între două inimi
iar sufletul...
poarta clipei
către
eternitate
infinitul iubirii...
Pășesc ușor,
dar drumurile dor
la fiecare pas
o aducer- aminte
și-un glas
care -întreabă-mergi înainte?
Cum aș putea privi
când și privirea doare
și cum din amăgiri
să dau gândului culoare?
Pășesc ușor
printre cuvinte
spuse
M-am îmbătat de dor
şi de iarbă înşirată sub formă de săruturi
între filele cărţii " The screwtape letters" deşi în adîncul sufletului
sper să-l pot imita pe Ulise
cu toată luciditatea de care sînt în stare.
De multe ori, cînd dormeai şi ne visai pe noi
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!