Au inflorit castanii iar….
Au inflorit castanii iar,
Candelabre de lumină,
Intr-un cadru princiar
De liniste deplină.
Si aleea parfumată
Cu mister invăluită,
Astăzi pare fermecată
De castani impodobită
Printre firele de iarbă
Gaze privesc incantate,
F
Sămânţa iubirii,
Din joacă de îngeri,
Purtată de vânt,
A căzut printre flori
Pe pământ.
„Aşa mică, plăpândă,
Sfioasă şi blândă,
Ce-ar putea să ascundă?“
Se întrebau uimite
Câteva flori ofilite.
Au făcut de seviciu
Câteva zile la rând,
Până când au văzut
Sămânţa
Gând de drag către tine,
Somn nedormit pentru doi
Şi uite nici ploaia nu ţine,
Nici primăvara, cu noi...
Nu va putea depărtarea,
Să mă-nfrângă ca să te uit
Eu sunt nisipul, tu marea
Şi numai de tine ascult.
Glasul tău izvor murmurat,
Cântec de le
Vălurind în ceaţa
trupul mi-e mister,
ars e de speranţa
unui nicăieri!
Gleznele-s cătuşe
pleata este vânt,
stelele privirea
sunt gângav, năuc!
Nisip în clepsidră
a rămas puţin,
fumegă şi lampa
pasul mi-i tiptil!
Uşa se deschide
pragul să i-l trec?
Văd acum
visul unei nopți de primăvară
parcă te plimbai pe cer
printre stele și luceferi,
c-un contur de lună plină,
rătăcită prin grădină.
stam lungit pe iarba deasă
și priveam la tine-ntruna,
erai tu sau era luna?
tot călătorind cu mintea
printre norii afumați,
i
Vin norii alergând
ca nişte herghelii de cai,
prăvălindu-se din înalt
în deşisul pădurii fulgerate
de rostogolirea cerului,
învăluindu-mă ,
într-o lumină curată, lăptoasă,
aidoma celei pe care
o văd pruncii, aşteptaţi
de lacrima fericită a mamei;
Nu mai ştiu
Horia a fost, şi-n veci este,
Crăişorul nostru de poveste.
Bisericile lui stau mărturie
Traiului nostru aici, pe veşnicie!
A lăsat prin munţi altare
Urmașilor, pentru închinare.
Lupta lui, a fost să fie,
Pentru eliberarea din robie.
Şi-a tocit opincile
ADU-MI IUBIREA ÎNAPOI
Să-ntoarcem timpul înapoi
Să fim din nou noi doi.
Clipe frumoase să retrăim,
Ca la început să ne iubim
Adu-mi iubirea înapoi
Şi ce a fost frumos între noi.
Timpul a trecut peste noi,
Ayi nu mai suntem amândoi
Retrăim cea fost atunci
Zâmbeşte soarele în bob de rouă
Şi-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
Se odihneşte zborul cel duios.
Zâmbesti şi tu şi-n ochii-ţi verzi
Ce oglindesc natura zgomotoasă
Poţi chiar şi liniştea să-ţi pierzi.
Te scalzi în viaţa lor voio
pierdutele iubiri
îmi cade amarnic
înspre glezne
tremur fierbinte
fiori de amintiri
febră de mult prea reci
negre morminte
sunetu-i aspru
învață notele să plângă
pe portativul ideal
inima ta să nu m-ajungă
de nu îți sec
dulcele sânge
din pocal
învață-mă ce e cu
la poarta
la poarta universului
stă timpul barbar
închin versului,
o stemă cu har,
oglindă să-mi fie
ca apele văzduhului,
clipind de-nfiorare
zburând în zare,
în necuprinsul duhului.
veacul orb sub negură,
își suie clipitele,
pe-o tristă măgură,
menindu-l ur
Fiecare pas ce-l fac,
Mi-e călăuzit de Tine.
Cu viaţa mă împac
Şi simt, Doamne, ce e bine!
Orice gând pe care-l am,
Îl trimit întâi la Tine.
Ca o pasăre pe ram,
Ciripind voios, revine.
Fiecare vorbă-a mea
Tot cuprinde şi răsfaţă,
Fiindcă
O zi de vară obişnuită, cum sunt verile la noi în ultimii ani. Adică… insuportabile! Mă cuprinse, dintr-o dată, o sete istovitoare. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, am văzut o cofetărie micuţă aşezată, oarecum, la umbră. Am intrat, am lua
În lumea norilor era
Un nouraș ce-abia venise.
Mirat la toate el privea...
Ce vise!
Uniți pe cer au tot crescut
În forme noi, nicicând descrise!
Plutind mai sus, lumi au văzut
Ca-n vise!
Îmbătrâniți, mari și greoi,
Plutesc aproape de pământ
Sfârșesc în ropot
Le vent, le cri...
Îmi place, acum, piesa lui Morricone! - îi spui
într-o zi de septembrie...
Acum i-a sosit clipa, un val ce-şi caută malul!
Piesa asta parcă zice: “ Să nu te temi de valuri,
se întorc în mare liniştite,
scuturate de emoţii,
opriți clipa
Seara se întunecă în crâng
Umbrele coboară iar în noi,
Inimile noastre ni se frâng,
După dup-atâta dragoste în doi.
Mâna ta în mâna mea ca dar,
Glasul tău e fericitul cânt,
Inima îți bate în zadar,
Jurăminte până la mormânt…
Timpul ne înghite
doina mea de peste deal
doina mea de peste deal,
cântă-mi, dragă, din caval,
și mândrei adă-i prinos
cântec din fluier de os,
că era pradă ușoară
pentru ea ca domnișoară,
tot ce-a fost în văz vedere,
mi-era singura avere,
mă temeam să nu o fure
un tâlhar cu
O sfântă zi de duminică la ţară. Parcă toată lumea doarme. Doar un câine, când şi când, mai tulbură liniştea care se dorea a fi, acum, regină.
Nataliţa, cea mai mică din cei şapte fraţi, îşi făcuse lecţiile. Nu era ea strălucită la carte, dar era conş
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!