- Oh, tată, te rog, nu semna! Nu semna!

Fata s-a repezit la gâtul bărbatului, dar neajungând, fiind micuţă de statură pentru vârsta ei, l-a prins de mijloc şi, plângând de ţi se rupea sufletul, îl implora să nu semneze actele de divorţ. Judecătorul, o

Văd plaja goală şi nisipul fin
Urme de paşi sunt doar, o amintire
Sub vraja lor, tăcută mă înclin
Tânjind ascuns o dulce revenire.

Îţi aminteşti ce bucurii trăiam
Noi doi, un pescăruş şi marea?
Când degetele mâinii ne-mpleteam
Cu vise, doruri şi cu însera

În colţul meu de cer e frumos
Ca intr-o gradină de portocali înfloriţi.

Vara aerul curge pe frunze
cu sunete aprinse, prelinse-n auz.
 

Îmi cresc degetele apăsând pe clape,
mă înlănţuie drumurile,
în umbra gândurilor răvăşite prin noapte
ca într-o ded

vine iarna

vine iarna cu chiciura pe gene,

 cu  vinul dulce pus în damingene,

cu focul ce trosnește în cămin

și viața zugrăvită  în carmin.

se lasă bruma rece în pahar

și vinul capătă domnescul har,

mă las duios pe apele căldurii

ce-aduc-n cas’ miresmele p

Sânul ca un bot însetat de cămilă m-aşteaptă     

şi nu ştie mila fiindcă şi eu la rândul meu te doresc

cu toţi ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabil

ce îmi frământă starea.                 

Lipesc frumuseţea unor mesteceni albi                         

Am fost armata țării,
Urmașii vechilor eroi;
Prin linia cătării,
V-am împușcat pe voi.

Ne-a decorat tătuca,
Să-i deie viață, Domnul!
Că ne-am ucis Mămuca,
Să-i fie-n pace somnul!

Am fost ostași nevolnici,
Cules-am păpușoaie;
Prin crâșme, bravi, destoinici,
L

Mergeam îngândurat prin noapte,

Și mă gândeam intens la tine,

Aud mereu a tale șoapte

Și-i bine...

Pe umăr ți-am păstrat căldura,

Te-ai sprijinit gingaș de mine,

Și prin cămașă-ți simțeam gura...

Ce bine!

Tu n-ai simțit dorul din mine,

Și pentru alții suferea

de Mihai Eminescu

Trei ingeri zboara-n asfintit
Doi tac, si unul a grait:
“ E linistea atat de mare,
Aud cum se deschide-o floare!”
Trei ingeri zboara-n asfintit,
Doi tac, si unul a soptit:
“ E linistea atat de sfanta,
Aud cum stelele isi canta!”
Tr

un gând pentru tine, Alice Muller

Nu plânge, nu-i locul acesta de plâns,
Vremelnici nebuni l-au luat cu chirie,
Degeaba le-arăți câte lacrimi ai strâns,
Sun prea ocupați să te-audă, să știe.

Nu plânge, fi demnă de visul ales,
Prea sfântul lui dar va fi

Visam ceva frumos și am auzit strigătele surorii din tura de dimineață:
- Sculați leneșilor că rămâneți nemâncați!
M-am întiiiins lung, nu-mi venea să deschid ochii! Colegii de cameră, tropăiau spre dulapuri, noptiere si cu prosoapele, săpunul și periu

de ce scriu poeme?

scriu pentru că visez,

scriu pentru că, dacă n-aș face-o,

aș muri chiar astăzi,

scriu pentru prieteni și dușmani,

scriu pentru iubitele mele

a căror imagine o port pe retină,

scriu pentru mine

să-mi împrospătez memoria

cu fumul și cenușa

pr

                                                      Am citi fila cu fila,rind cu rind si vers cu vers,

                                                      Am aflat ca nici copacii n_au ajuns in univers.

                                                           Raul, n_o sa faca bine!

                                                             Ca nu are singe_n vine. 

                                                             Voi,aveti si ce folos?

Când ram te-nalţi, la-nceput de ani,

Pe tinereţe nu dai nici doi bani,

Crezând că-n soartă-ţi scrie:nemuritoare

Şi lumea toată ţi se-aşterne la picioare.

De treci prin viaţă ca peştele prin apă

Şi gura uscată muza nu ți-o adapă,

Inima-ţi devine stană de p

Bogatul căruia i-a rodit ţarina

CELE PE CARE LE-AI STRANS ALE CUI VOR FI?

Sa ascultam o parabola simpla. Una din acelea pe care Mantuitorul, probabil, le improviza pe loc, dupa nivelul ascultatorilor si dupa subiectul convorbirii. Povestirile Sale su

                                    Iarba,pasarea si norul,

                             Toti formeaza, tricolorul.

                                     N_a vazut asa minune,

                              Nici dusmanul de pe lume.

                                              Cea mai sfinta dintre toate, 

                                              Cu comoare revarsate

                                              Si cu petre rare, 

M-afund prin muzica-n surdină,

De-aici, de-acolo, peste tot,

Mă prind de-o rază de lumină

Şi vreau să desluşesc, să pot,

Şi umbre-ascunse de penumbre

Prin noaptea oglindită-n ape,

Să te întreb de ştii, şi unde,

Sunt stele prinse-n mii de salbe.

Să imi priv

Stau printre cuvintele -n tacere 

Să-mi vorbeasca despre chipul tău

Frumos mereu!

Unul câte unul, rebele,

Mă dezamăgesc.

Lasă, nu contează!

Cuvintele doar creionează

Chipul tau. 

Încă îl privesc!

Încep să scriu,

Dar cum, chiar nu ştiu !

Cuvintele par şterse