Blog

Am constatat  că n-aveţi pic de milă,
Iar bunul simţ nu prea vă dă afară,
În mână ţineţi pâinea şi cuţitul
Şi aţi distrus din temelii o ţară.
  
Impozite nebune inventaţi
Şi ne pândiţi la fiecare pas,
Ne dijmuiţi şi ultimul bănuţ,
Doa

CODRULE, MĂRIA-TA
( Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )
                                         Autor,   Elena Mititelu

„Codrule, Măria-Ta” , /
„Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată” , /
„De-atîtea ori…” / „Sara pe deal” , / „Cînd se juca…

„APARI SĂ DAI LUMINĂ”

( Poem-colaj din titlurile creaţiilor marelui poet  EMINESCU )

                                                     Autor,  Elena Mititelu

„Pe-aceeaşi ulicioară…” , / „Eu număr, ah, plîngînd” , /

„O, taci, ce spui că mă iubeşti, co

dacă privești atent 
zilele pe care nu le-am trăit
stau în căptușeala ochilor
și peste toate stă noaptea


trubaduri cu zâmbete crețe
îmi pun în palmă bani cu amprente de rouă
nedeslușite pălării stau spânzurate de arcuș
agațându-mi rochia de vraj

Ai venit ca o mireasă, în confetii de zăpadă;
Toţi copiii-n hărmălaie au ieşit ca să te vadă.
Pe la geamuri, în balcoane, moşi şi babe îşi dau coate,
Ar veni şi ei la nuntă, dar îi ţine-un junghi în spate,
Criza asta le-a redus pensia la... jumătate.

Pe

şi-a luat catrafusele şi le-a îndesat
în valiza de la mama
(de la mama mea mă-nţelegi)
salut
păi pa iubire îţi dau eu beep
când ajung
în iad

şi între timp în capul meu
îi decojeam pielea şi-apoi carnea

şi între timp în capul lui
o dezbrăca pe aia ş

Dantelându-şi urmele cu farmec

pe sub degete,

mâna un popor tânăr,

dinspre doinele răspândite-n legende  

spre inimi aurite…

 rămăşiţe schilave plânse amar de amurgite ecouri.

Îi devoram şoaptele pribegite vremelnic!

Istorisind cenuşa albă a grâului

din b

A căzut cortina!
Spectacolul s-a terminat...luminile s-au stins...ce linişte apăsătoare ne înconjoară. Picură lacrimi pe obrajii îndureraţi ai clipelor pierdute în suspinul mut. Am învăţat ce-i iubirea, cum s-o dăruim, să fim creativi, umani. Ne-am in

Dacă astăzi te împroașcă
Desfrânații cu noroi,
Se cutremură o barcă
Să te-aducem înapoi.

Doru’ mi-i de Eminescu,
Că de mult l-au alungat
Răii care și-au pus „escu”
La numele lor spurcat.

Scriu, cântând parcă la drâmbă,
Mulți școliți prin facultăți,
Ș

Arşiţa nopţii, nebun înstelată
Cu glas de ghitară şi-amor
Şi inima mea mereu însetată
De dans, de iubire şi dor.

În ritm îndrăcit, castagnete nebune
Un ropot de ploaie pe inimă bat
Bătăile lor vor parcă s-adune
Magia şi vraja, în dans adunat..

Dorinţa

Am modificat un pic titlul... dar spiritul Crăciunului ne va pătrunde şi cuprinde după vizionarea integrală a filmuleţului...

Rugă

Cheamă, Doamne, larma de ispite,

Și lasă-ne curați și fără pânde,

Te rog de poți, Te rog frumos, trimite,

Un stol de îngeri cu aripi tremurânde.

Aș vrea să-ncerc, a câta oară, iată,

Să fac din viața mea doar poezie,

Dar nu-mi găsesc aici eu niciodat

Când toate drumurile se vor sfârşi,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care aleargă caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viaţa şi moartea vor fi totuna,

Într-un cer de purpură

în râpa îngheţată un balans furibund

îşi strecoară acordul în recunoaşteri.  

Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi   

tăinuit se-avântă în umbre şi golul tot pâlpâie,    

revine mai greu întortochind dilemele          

Să-ți cânt colinde sub fereastră
Zăpada curgă-ncetișor,
Sub bradul cu beteală albastră
Să-ți scriu pe zâmbet: Îmi e dor!

Printre bomboane și surâsuri
De mână să mă strângi ușor,
În șoaptă să-mi reciți azi versuri
Și iar să-ți spun: Îmi este dor!

Când vin

Colindul meu n-ajunge pân-la tine
Fiindcă-s atâtea ierni care-l străbat
Fulgii de nea cu raze diamantine
Îşi caută alt loc de înoptat.

Şi vraja iernii e demult pălită
Azi, fulgii albi sunt reci şi doar...atât
Taina iubirii doarme obosită
Doar mie mi-este

CINE-AŞA  LE-A  RĂNDUIT ?

De ce soarele răsare?

De ce luna-n zori dispare?!

De ce floarea nu e om?!

De ce omul nu e pom?!

De ce pomul nu mănâncă:

Pâine, ouă, lapte, şuncă…

Cu ce oare se hrăneşte,

Că mai ‘nalt ca mine creşte?!

De ce-ntâi e omul mic

Şi nu se n