O altă zi de  vară  liniștită a început
Cu blândul soare ce se-ascunde după nori
Cu lacrimi de iubire și  adânci fiori
Și  flori de tei ce ne ating ca un sărut.
 
Sufletul mi-e tare răvășit, îndurerat

Tristețea ca o ploaie mă doboară
Mă biciuie şi gându-mi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

In apusul împovărat
de amurgul ce aduce
numai întuneric şi haos
rugăciunea naşte Lumina
unei dimineţi însorite.

Pe marginea timpului
se aude un scâncet de copil
venit din sân

picură lacrimi
pe cuvinte desfrunzite
de tine
dincolo de surâs
sufletul topit

amintirile sunt umbre
între răsărit şi apus

Te mai iubesc! O spun cuprins de teamă,

Să nu mă critici că vorbesc prea tare.

Să nu-mi arăţi că te-ndoieşti ,tu care,

Consideri că poţi măsura ce-nseamnă.

Ne mai iubim, dar diferit de clipa,

Ce la-nceput ne-a ridicat aripa.

Noi,călători prin raiul pămâ

  Trecere...

Plecat prin timpul cel hoinar
sau risipit de vântul obosit,
am uitat că fără de-nceput
e trecea nostră spre infinit.

Nu ştim de unde vine gândul
şi unde se termină zarea,
de ce ne-am întreba anume
cum de se lasă înserarea?

Şi c

Pe curând îţi spun înduioşat acum

Te port în gând, tu eşti deja pe drum

Mi-e sufletul străpuns de-un mare dor

Eşti steaua mea ascunsă după nor.

Te visez frumos în fiecare noapte

Acolo îţi  vorbesc numai prin şoapte

Pe bolta-mi sufletului te teleportez

Să-

de daniela parvu

sursa: DaMaideparte.ro

Dacă mai ai incertitudini în privinţa existenţei divine priveşte în ochii copiilor care teînconjoară. Din ei izvorăşte iubirea şi dojana în proporţii doar de Dumnezeudozate. În ochii de copil se vede Raiul, iar în puritatea sufletului lui seaflă răs

Un vultur zboară-n infinit

E atât de trist şi obosit!

Mă-ntreb de-n viaţa lui şi-a mea

N-a strălucit aceeşi "STEA?!..."

Ca prea mi-a înflorit un gând

Un dor cumplit în inimă arzând

Să zbor şi eu ca el, să-mi iau avânt de jos

De la copacul cel umbros

Prin spa

Cine n-a produs tristeţe

Când la şcoală n-a ajuns?

Cine fără de fineţe,

Pe la spate n-a împuns?

Cine fără să-şi dea seama

Mâna-n nas nu a scăpat

Şi căzut în contemplare

În spectacol nu s-a dat?

Cine n-a luat trecând

O cireaşă din grămadă,

Savurând-o suspin

„Ciocul mic! Azi noi suntem …”

Amăgit din stânga-n dreapta

Şi din dreapta-n stânga iar,

Zdruncinat, minţit cu zâmbet,

Cu o vorbă şi-un fular,

Agitat ca semn al găştii ,

A culorii din obraz,

Completare-n bust a măştii

Ce ţi provoacă adesea haz

Şi necazul

Doar tu îmi dai, acum speranță
Să pot cunoaște fericirea
E sinonimă  cu iubirea? 
Răspunsul nu-l aflăm o viaţă.
 
Doar pentru tine mai exist
Pe-o margine de timp finit,
Unde iubirea a-nflorit,
Deşi sfârşitul este trist...
 
Te voi răpi din lumea dură,
Teleportâ

Eşti floarea vieţii mele

Tot ce am mai bun

Un astru printre stele

Te chem de dor..nebun !

Ai chip de înger radios

Privirea ţi-e senină

Zâmbetul sincer, misterios

O voce caldă şi.. blajină.

Sufletul atât de delicat

Sensibilă ca o mimoză

Iubirea ta m-a fermeca

"Dreapta Cugetare", ORTODOXIA – Izvorul de Frumuseţe, ce înalţă sufletul nostru de ROMÂN, spre Virtutea Desăvârşirii Sufletesti

"Deci fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubi

Eşti important atunci când ai.
Când ai să dai!
Când nu, eşti ne-nsemnatul pai
Ce-şi pierde bobul pus în sac,
Eşti nodu-n spate din hamac,
Ce deranjează negreşit,
Pe relaxatul odihnit,
Care visează nesfârşit,
Dorindu-se ne înghiontit,
De ne-nsemnatul