Blog

Şapte mai, o zi obişnuită- n calendar

Un început de verde primăvară

În care eu renasc a câta oară ?

O zi primită ca un magic dar.

Mi-aduce bucurie şi tristeţe

Nostalgia puternic  mă-împresoară

A mai trecut un an şi- o vară

Uşor ,uşor mă îndrept spre bătrân

 Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
 Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
 Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
 Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
 Cântați: nimic din ce e nobil, suav și

în ochi se întâlnesc apele
drumuri peste poduri de pleoape,
surâsul coboară pe o câmpie
din umerii obrajilor la vale.

În cuvintele nespuse
buzele lasă sunetele-n zâmbet,
pe aşteptările noastre
izgonite de ură, în dragoste.

Dincolo de voinţă

Scris de Catalin Chirilescupe 4 May 2011 

In 20 de ani de acum vei fi mult mai dezamagit de lucrurile pe care nu le-ai facut decat de cele pe care le-ai facut. Asa ca desfa panzele. Navigheaza din siguranta portului. Prinde vanturile puternice. Explor

       Ce-i roza?
  Ce-i roza? Doar o adunare
  De spini, de frunze şi o floare?
  Întâi, când am ales-o-n zori
  Din rondul plin de alte flori,
  m-am întrebat, ce-i trandafirul?
  Unde povestea-ncepe firul?
.............
  Iar el mi-a spus: ca o ma

 D ragi prieteni,de dragul vostru

 R aman mereu alaturi de voi

 A cum,aici va spun ca va respect

 G asim mereu ceva de discutat

 I ncet,incet,ne si cunoastem

 P robleme avem cu totii dar...

 R eusim sa le combatem

 I ntariti-va si merge-ti mai departe,

 E u

                          JUCĂRIILE STRICATE

Cine n-a văzut un copil care jucându-se îşi face din zdrenţe o păpuşă, sau un tren din bucăţi de lemn,  vine cineva, un om în toată firea şi dă cu piciorul acestor nevinovate jucării. Copilul îşi ridica pr

Eram doar noi la inceput de drum,
Tu mi-ai jurat credinta si ca ma vei iubi
Si ca in bratele mele vei imbatrani,
Ne-am jurat credinta si ca ne vom iubi...

Mergand pe drumul vietii impreuna...
Cladeam,munceam,zambeam si ne iubeam,
Doar noi doi,

Grădini cu stupi şi zumzet de albine

cu pomii aplecaţi pân' la pământ

îmi amintesc de zilele divine

când amândoi aveam în creştet lotuşi

şi îngeri păzitori aveam în gând

Eram noi singuri în Grădina lumii

şi tu erai păgân şi filosof,

citind tainele vieţii d

M-ai dezamăgit în prag de seară.
Şi Doamne cât de mult eu te iubeam!
Tristeţea- mi umple zile, nopţi şi iară
Te pierd din visele ce le doream...
 
O zi superbă-n plină sărbătoare
A  readus speranţele înapoi.
Te-ai reîntors vrăjită de iubire
Să retrăim iubiri

                                     INDIENII MEI !

Într-o perioadă când munca ne era controlată încă de cum ieşeai din apartament, şi până te întorceai din nou acasă nu puteai decât să vorbeşti în vreun fel codificat.

La locul de muncă atunci când în

Candva am visat ... ca alergam printre stele si ca aveam sansa sa te intalnesc. Eram acolo printre ele si ma intreceam in frumusete, in marinimie, in solidaritate, in tot ce poate fi minune. M-am agatat de o stea ca sa ajung fara efort la tine, care

De-atâtea zile, cerul, apă varsă,
Că-mi putrezesc cuvintele în file
Şi ruga-mi e-ntr-o mănăstire arsă,
Cu flăcarile aprinse-n feştile.

O Doamne, vino iarăşi printre oameni!
Că au uitat cu toţii să se roage,
Blagoslovind sămânţa ce o sameni
Cu notele

cuvintele dor dincolo de trup
umbra lor se lasă-n somnul lung
alunecă printre degete la botez
dispare răul adus prin născare

plâng cu lacrima umilinţei
se scrijelesc pe scoarţa copacilor
în versuri părăsite de sunete
cu ne-ncepute şi nesfârşi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu