De rele s-a cutremurat pământul,

Ranchiuna, lăcomia-s la putere…

În cele două vaste emisfere

Tot răul și-a impus guvernământul.

Va reuși în timp a lumii vrere

Să-și facă auzit discret cuvântul

Ajuns la Domnul nostru sfântul,

Să ne trimită strop de mângâie

        1.Știre mondenă

E caniculă, mult soare...

Parașuta Veronica

Este însă la răcoare

Fiindcă și-a expus... rândunica.

2. Constatare „ionică”

Unde-s IONI puterea crește!

Nu, Ionică, ce surâzi?

Deci mai bine te păzește

De prezența lor, că-s hâzi.

3. Pe plan

          (postarea precedentă)

          Astronomie

          Moto: „Noi suntem o cale prin care cosmosul se cunoaşte pe sine.” (Carl Sagan)

            Și de la astru trecem ușor la astronomie, cu vreo 14 definiții în dicționarele românești, care

mozaic

coama unui prinţ al deşertului
atinge visul-
o altă fată morgana?

în voia valurilor,
sub blândețea lunii,
mii de fluturi…

săgetător rătăcitor-
ochiul farului
țintește mai bine.

dibuind polul nord-
treji
șlefuitorii de pietre.

apele se rotesc,
cânt

vers sentimental

inimă de hârtie

iubirea în scris

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

Pustiul străzii este înghețat,

Tremură un un suflet îngândurat,

În odaia noastră este tăcere,

Umbrele se ascund în unghere.

Vântul cântă sălbatice acorduri,

Frigul a înghețat tare pe geamuri,

Fulgii de zăpadă își iau zborul,

Geme și tremură trandafirul.

Cu

Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.

 o cărare însorită, ce-i scăldată de culori
 mă invită cu ispită, să o calc devreme-n zori -
 să pășesc cu-ngăduință, fără ifose supreme
 doar cu unică dorință, pentru a uita de lene...
 
 totu-n jur e basm și are, rezonanțe-n infinit
 de

            Geografie lingvistică (stele și „stele”)

          (postarea precedentă)

          Universul sau cosmosul

          Moto: La steaua

„La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-a trebuit

Luminii să ne-ajungă!

Poate demul

Ce tribut am dat deșertăciunii?!

Tot ce i-am promis în zeci de oase.

Chiar am împlinit cumva pe unii,

Iar pe alții... Lasă-i să mă lase!

Văluri de-ntuneric și lumină

Mi-au blocat incertele intenții

Fără să le pot găsi vreo vină...

Eu credeam că am prea mari

Mâna (parodie)

pe strada mea se pierd lucruri

tot felul de lucruri

o dată am găsit o mână de om

mișcătoare

râcâia cu degetele

cu unghiile

pământul

mai încolo un ciung

dirija netulburat traficul

 într-o intersecție

și-am rămas fără grai

nu se întâmplă de multe o

– Crezi că albăstreaua ta,

Acum mă va fermeca?

Meritam poate-un buchet

Sau alune... berechet.

Ce să fac c-o floricică?

Acuși, acuși se usucă.

– Aș fi vrut să-ți spun discret

(Dezvăluind un secret)

Că-mi place de dumneata,

Chiar dacă ești cam rea.

– Eu sunt re

mozaic

păstrând gustul

de iarbă verde și zboruri-
semn de carte.

scârțăitul pașilor noștri
pe gheață-
iubire dezacordată.

prin viscol,
doi bătrâni…
 cu grâu încolțit spre altar.

degerături-
 coadă pentru
câțiva pești congelați...

 ochi închiși,
înf

Întâmpinarea Domnului

În tradiția populară românească, ziua de 2 februarie, nu este doar ziua când are loc sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, sau Stretenia (denumirea slavona a Întâmpinării Domnului) ci este un cumul de sărbători creștine și precrești

îmi iau viața la braț

fără prea multă tragere de inimă

mi-aș fi dorit în noaptea aceasta dintre ani să fiu singur

doar eu și sufletul meu

să ne putem plânge în voie pe umăr

undeva în afara instanțelor de apel ale timpului

aproape imposibil

cunoscând  toate

mozaic

sub destinderea înserării,

zboruri

 peste apele visului.

sihăstrie-

 șuierătoare țărmuri

 ale luminii.

pe muchia timpului,

 frână răului,

făcând cruce...

altă perspectivă-

 cu nume de împrumut

 vechile corvezi.

timp reformat-

 omul între spițe

 feliază o

Infinitul plămădi scânteia 

Ca să-i cadă pradă... înadins,

Neștiind că, astfel, rupe cheia

Către miezul sinelui aprins.

De atunci, întors mai totdeauna

La repere care fug de el,

Își invocă, obstinat, furtuna

Ce-i redă originea... fidel.

Supraviețuirea răzvră

tu ai apărut spontan
pe a nopților ecran
eu am fost pe loc vrăjit
si de soartă chinuit -
nu am crinul de lumină
dar am fața ta Divină
ce e Sfantă din icoane
excitându-mi ziua
Doamne...

față scumpă de Fecioară
cu zâmbet de primavară
și lumină de miste