Blog

Luna tivește orizontul senin,

Se adună pe cer stele în noapte,

Mă leagănă ale tale calde șoapte,

Între genele nopții visele vin.

Mângâie geamul o rază de lună,

Pe ramuri frunzele-s înverzite,

Băncile ne așteaptă iubite înflorite,

Un vis ne leagă în veșnicie

mă înstrăinez tot mai mult de propiu-mi suflet

rătăcind cu gândul pe autostrada visului

fără taxe de drum

restricții de viteză

pene de cauciuc

trecând peste inimă

în locul acela miraculos dintre spațiu și timp

în care este atâta liniște

încât îți auzi sângel

Să ai o clipă de răgaz
într-o vâltoare de probleme
și-un spirit ce te ține treaz
dezleagă-n zori multe dileme.
Să nu cobești, să nu înjuri...
Chiar și atunci când te sufocă
eres, iluzii,... să nu-ți furi
căciula singur. Fii o rocă!
Lumină fii, căci de-ai cur

Domnilor ce păcăleală

România nu se scoală

- Fericire pe unde umbli la ivirea zorilor
când acestea lăcrimează de ziuă şi simt
cum razele soarelui le mângâie pe creştetul
unor clipe ce stau la pândă de după o perdea
groasă şi invizibilă ochiului uman care
oricum nu vede decât ce vrea el?

Nici când

nu poți spune tu

muritorul de rând

cu mâna pe inimă

că ai așezat ultima piatră la temielia acestui edificiu

de rugăciune al omului singur

denumit Gând

doar preoții mincinoși mai susțin că există repere de necontestat

ca niște borne kilometrice

de unde-ar înc

Draga mea, cât de mult te iubesc…

Te ador, te vreau, mă chinuiesc.

Cu sufletu-mi  aproape, eu departe,

O vreme și o cale ne desparte.

Simt căldura Ta, în raze de soare,

În inimă tristețea-i, când mă doare…

Simt suflarea Ta, în freamăt de frunze,

În m

 azi mi-am scos inima din piept 
 doar pentru câteva secunde 
 în care m-am lipsit de ea 
 doar câteva secunde... 
  
 am așezat-o ln palme tale
 iubito
 pentru ai simți bătăile
 și căldura
 unica căldură... 
 
 te rog să-mi prețuiești inim

Sprijin liniștită fruntea de umbra amurgului,

Între amestecul cald dintre  zi și noapte,

În grădina sufletului multe clipe adunate,

Colorează gândul frumos seninul cerului.

Adun toate firele de nisip de noi uitate,

Trece ca o boare numai cântecul vântulu

 dăruiește-ți scăparea de suflet ”hoinar„
 să o pun poetic în al meu cuibar -
 dăruiește-ți strigătul de Univers acut
 mie... poetul cel necunoscut... 
  
 plimbă-ți trupul printre infinite Galaxii
 așa cum numai tu poți ca să știi -
 lumini de

Îl privesc pe domnul Gabi Cobori  cu admiraţie. Ştiu că de multe ori, uităm să le mulţumim celor de lângă noi, pentru ceea  ce fac pentru noi, iar asta nu e deloc înţelept. Ascultându-i poveştile acestui fost poliţist, am înţeles că niciodată nu e t

Când flori de liliac se vor deschide

Suavele miresme mă îmbată,

Încep în nopți de vis ca să răzbată

Prin geamurile casei și firide.

Natura-ntreagă poate fi schimbată

În așteptarea zilelor toride

Când ierburi găzduiesc efemeride

Și lasă vieții ciclul să-l

hai să încercăm un exercițiu de imaginație

și  să împărțim pâinea aceasta în continente

punem jumătate deoparte

pentru Asia

ca să fim siguri

altă jumătate pentru ce-a mai rămas

în ordine

Africa

America

Antarctica

Europa

îmi vei spune că n-am luat în calcul ocea

          (postarea precedentă)

          Țuică

          Moto: „Când mă-mbie-n hrubă vinul pişicher,/ Stare-aş la taclale cu Apollinaire!/ Ci de-ar fi pe lume fluvii de palincă,/ Le-aş lăsa în seamă lui Ivan Turbincă.” (Gheorghe Azap din Antologia

Vântul suflă-n muzicuță
Blând dând tonul la-nflorire.
Vin cocori să-ți dea de știre,
S-a-mprimăvărat, măicuță!

Din călcâi până la coate,
Îmbrăcându-te-n petale
Mov pe trupul dumitale,
Cresc zambilele moțate.

Ieri, din firul tău de geană,
A zvâcnit o panseluță

Pe malul apei…

Pe malul apei ce întinde oglinda-n rama cursă-n val

Pe care nuferi, cât cuprinde, se-aprind în luciul de opal

Pe malul apei ce-oglindește albastru cerului senin

Sub bolta care strălucește o fată suferea-n suspin

Pe malul apei tremurânde

Vine vara cu căldură

Care uneori e dură,

Să ajung la o răcoare

Îmi prind calul la trăsură,

Dacă murgul se codește

Am să-l schimb cu iapa sură.

Eu mizez că-i mai buiacă,

A mâncat ovăz din șură

Și  se trage dintr-o spiță,

Dobrogean de rasă pură.

Voi ajunge

n-ai de unde să știi adevărul  

despre ceva ce nu s-a întâmplat încă

e ca în dilema cerșetorului aflat între două pâini

una care nu exista

pur și simplu

iar alta care trebuia să vină

dacă uneori mă prefac că-mi înghit lacrima

nu-nseamnă că repet greșeala lu

 mă-ntreb, care ți-i rostul și strigarea 
 când tu m-atingi pe tâmplă cu-n sărut -
 mă-ntreb, care e clipa și visarea
 prin care noi ne-am cunoscut....
 
 ești cânt de timp, ce mă-nconjoară
 plimbându-și buzele pe chipul meu -
 ești briza gându