Blog

«Îți mai aduci aminte...»

Îți mai aduci aminte, fată,

Ce dulce ne-am iubit prin frunze?

Tare-aș mai vrea, încă odată,

Să-ți sug dulceața de pe... buze!

*****

«Ce să fac?»

Tu rămâi la toate rece!

Și nu știu ce să mai fac...

Nu mă vrei, dar vremea trece,

Cum

ZIUA BUNĂ SE VEDE DE DIMINEAȚĂ

Vântul toarce, de zor, din fuioare,
Iar noaptea s-a ascuns sub perne,
Zorii și-au pus straie de fecioare
Și-n geam altă dimineață s-așterne.

Zorii insomniaci împânzesc lumina,
Noaptea-și-nchide pleoapele rănite,
Luna somnoroas

pe undeva
în locuri
mai puțin știute
ninge
cu scris de poeme
doar fulgi
albi de cuvinte
printre copacii aceștia
ce-și înalță ramurile
din trupul meu...

nu înțeleg de ce
se sting
luminile în blocuri
probabil
o imagine metaforică
a celei
care mă caută
fără ca să-mi

  
 











 
 te caut 
 în Paradisul plăcerii 
 cu stări 
 de gânduri virtuale 
 sperantă de viată 
 ce-mi cere 
 miscări sentimentale 
 zâmbesc către lumea 
 unde visele se-nplinesc 
 și Cerul coboară 
 spre Pământ 
 când eu te dore

Învață-mă!

Mi-ai citit în palmă,
răscolind pasiuni adormite-ntre vise.
Cu degetele scormonitoare
ai descuiat uși zăvorâte
pe care nu știam
că sufletul le are
descătuşând dorințele nebune.
Mi-ai dat foc inimii
iar sângele, șuvoi de lavă,
îmi ard

Lătrat din gură nu-i răsună,
Urlatul noaptea către lună
Pornește frica în ființă,
Ușor cad cerbi în neputință
Linșați, să moară-n suferință.

Picături de timp
de Gabriela Mimi Boroianu
01.02.2018

amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții

fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată

Vicleană e și grațioasă,
Un hoit de șoarece miroasă,
Lătrând imită greu un câine...
Putând trăi ușor cu pâine
E mulțumită de-n cărare
Aflat-a niscai de mâncare.

      1.Precum cuiul lui Pepelea

Cred c-ai înțeles greșit

Verticalitatea mea.

Nu-s timid, m-am procopsit

Ca un cui în... talpa ta!

2. Dezinteres... la vârf

Când occidentul „ne împrumută idei”

Vociferăm că n-avem nevoie de ei,

Dar insistența lor ne cam lasă

trezirea de dimineață mă uimește în fiecare zi

e ca și când aș coborî dintr-un  accelerat de mare viteză

și aș urcă într-un tren regio

care oprește exasperant în toate stațiile

amintindu-mi că sunt doar un biet navetist

rătăcit între un vis voluptos

și o

O clipă a dimineţii adie peste mii de pleoape închise
apoi îşi aşterne mângâierea pe feţele liniştite
încordându-şi cât poate de tare scurtimea
până o aduce în formă de elasticitate în jurul
trupului care se lasă alintat de mişcări involuntare.

Pleoapele

Ițenco îngrijea de noul cățel cu mai multă dedicare decât în cazul tuturor câinilor avuți până atunci. Puiul de husky avea genă de ciobănesc german, ceea ce indica viitoarea lui talie mare. Din acest motiv, stăpânul cel ipohondru construia o relație

veghezi la capul timpului mort

inutil

golit de gânduri

cuprins de friguri

de atacuri de panică

nimeni nu-ți mai răspunde la 112

și e explicabil

cum să-ți răspundă cineva dacă timpul e mort

dacă viața a rămas fără busolă

împotmolită în trafic

în lumea aceasta

The symbol, goodwill and the mind
As an early walk, a growing stalk -
The image of the thorns... new kind of rug
Remember Jesus Christ ! He led the way !

To call the life a rose, can't be a sin
Counting the bleeding... uphill the road -
S

Întâmplare reală, petrecută la un post de radio din Melbourne / Australia.
 La un post de radio melbournean, Hamish and Endy îl au ca invitat de
onoare pe renumitul cântăreț de culoare Stevie Wander, care este orb și  
tocmai vizita Australia, pr

unii  încep cu sfârșitul poveștii

chestia asta cu viața și lumea este o mizerie

victima sărută mâna călăului  

criminalul se întoarce la locul faptei

rupându-și hainele de pe dânsul

plângând în hohote

negustorii de carne vie

merg duminica la biserică

nebuni

Zborul iubirii clădește șoapte

În fiecare respirație

Desprinsă din sentimente coapte

Împreună-ntr-o ecuație.

Parcă plutim în cana cu lapte...

Când sentimentu-i în creație

Zborul iubirii clădește șoapte

În fiecare respirație.

Desenând inimi, în plină noapte

Ce ți-e și cu memoria asta, dom’le. Scoate-așa, precum magicianul iepurele, câte-o chestie de ziceai că-i fumată de mult, de rămâi interzis. Mă grăbesc să-i dau o formă fizică, căci știm noi: doar ce scoate un pic capul, trage o gură de aer și-apoi s

             (postarea precedentă)

            După Crăciun

             Moto: „Paștele-o să vină,/ Că trecu Crăciunul,/ Facebook ne scoate,/ Unul câte unul!” (adaptare din folclor)

            Trecu Crăciunul și așteptăm Paștele! Gheața a picat, por