Blog

Se adună gândurile-n clepsidra timpului
ca lâna şi mohairul croşetate cândva de bunica
să facă harababură prin mintea şi sufletul
omului care se lasă prizonieri în largul tumultului
îngrămădit în lovelele din vise şi de lipsa lor
unde boala strigă de mult

prea multe întrebări fără răspunsuri

însoțesc viața

nimeni nu are explicații perfect plauzibile

degeaba câte unul dintre noi mai trage după dânsul

hoitul în putrefacție al logicii

răspunsul la întrebarea nedezlegată a Facerii

întârzie

Biblia se pronunță î

       1.Dus cu... nasul

De-aia are nasul mare

Dumnealui? Parcă-i Birlic...

Soția-i piper și sare,

Și-l îndeasă în... ibric.

2. Privitul... nu costă nimic!

Caut în meniu ceva delicios,

Nehotărât cumpăr și... pretenții.

Ridic privirea, of, e capricios

Trupul

Nu-i cu altul, e cu tine,
Este rău ori este bine!
Vrea să-ți zică de noroc,
Ai contra, dar nu ai loc...
Sare arsă ca de foc,
Toată ziua te-a legat,
Azi s-o ții ești obligat!

Caută-mă

Caută-mă-n lacrimă de nor
În suspinul apei de izvor
Simte-mă în adieri de vânt
Și-n dulceața pusă în cuvânt.
Simte-mă-n parfumul florilor
În lumina blând-a stelelor.
Caută-mă-n umbrele din noapte
Și în răsfoiri târzii de carte.
Caută-mă-n doina înse

Își scurge timpul clipa în paharul existenței

Ca axă infinită cu: zile, luni și ani,

Iar spațiul în certitudinea decenței

Există, localizat la umbră de castani.

Îmi regăsesc ființa pe-acele coordonate

Unde-mi plutește nimicnicia plictisită.

Eterne, timpul

paharul de șampanie cu urme de ruj pe margini

e-al tău

n-am îndrăznit să-l mut din colțul vitrinei

dintr-un sentiment mistic

încercând să nu șterg urmele trecerii tale

senzația că ești încă aici

întărită de foșnetul misterios al unei rochii negre

de seară

de

SOLIE

Așteaptă-mă pe puntea dintre taine, mirării să mă scrii, nevinovată,
cu palme de fioruri framântată, descopciindu-mă de ale iernii haine.

Dă semn venirii primăverii-n mine, în roi de floare de cireș amar,
fă-mi din iubire, astăzi, corolar miresmel

Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
dulceață din boabe de mure
Nici

necazul cu fotografiile vechi

e că simți viața cum îți întoarce spatele

cum așează în locul viselor

pietre

pentru fiecare vis

câte o piatră

până când simți că te transformă într-un Sisif ambulant

și scoți ștecherul din priza cu vise

să faci loc dragostei

dar

Eveniment cultural

În data de 23 nov. 2018, în sala de lectură a Bibliotecii Județene I.G.Bibicescu a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al antologiei "Mărturii spre neuitare", serie ce cuprinde textele regretatului profesor, gazetar și scrii

 mămicuța-i încântată
 de-așa geniu de copil -
 pare "funny" câteodată
 dar de farmec este plin...
 
 el e mic și vrea să știe
 cum se scrie "poezie" - 
 deci încearcă-o simplă rimă 
 într-un loc... care-l inspiră...
 
 
   
   
 
 
 
 
 
 hi

seducătoare 
această dimineață 
de februarie- 
muguri mijesc 
din
găoace de gânduri... 

în scăldătoare, 
printre frunze uscate, 
câteva versete. 


ispititoare vorbe:
" în interesul luptei
noastre comune 
ordinea și liniștea să se consolideze!" -
at

nu cred că-i bine să forțezi dialectica

dinăuntru lucrurilor

să accentuiezi contradicțiile din sânul

materiei      

interacțiunile ei

să vezi în locul Saharei

imensa jungla a Amazonului

sau în locul amantului reginei Marii Britanii

de acum o sută de ani

pe Ol

Și dacă fluturi din stomac ar zbura pe ecran

Mângâierea hrănită cu mâna ta ar plânge,

Șoapta ar refuza să cânte la pian...

E ca un preludiu al sărutului în sânge.

Pe Facebook să-mi declari iubire?

Sensibilitatea n-ar mai înmuguri.

Trăirea clipei, vibrația

N. STEINHARDT 
– evreul care a îmbrăcat haina lui Hristos-.

30 martie 1989, o zi obișnuită ca toate zilele...
Rezerva 821 a Spitalului Județean din Baia Mare. Părintele Nicolae era internat cu o zi înainte cu diagnosticul de angină pectorală dureroasă.

De ce este această lume? E un ochi crescut în timp
Cu miracole de nume, ce aș vrea ca să le plimb
Păn-la nașterea ideii... scuturată de un vânt
Ce cu stele ne îndură și cu lacrimi de pământ...

De ce geniile n-au moarte? E un strigăt de la cer
De-a că