Stă mama întristată la fereastră,
cu ochii săi adânci pierduți în zare,
în barbă-noadă lacrimile-amare,
cu gândul la înstrăinarea noastră.
.
E zi de Paști, dar casa e pustie,
iar ea, bătrână și de toți uitată,
ne simte-n inimă ca altădată –
izvor fără sfârși
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!