LUCIANA

[Gabriela Mimi Boroianu]

Visul- I -Locuia într-un cartier mărginaș format doar din două străzi, dincolo de ele Dunarea...În apele ei răsărea soarele și tot în apele ei cobora. Ar fi stat ore în șir să privească ghidușiile razelor în coama valurilor dar erau puține clipele în care se putea bucura de acest spectacol. Căsuța unde locuia cu părinții se afla chiar pe ultima stradă , de la fereastra vedea Dunărea. Avea o micuță terasă unde , când avea timp se așeza și savurându-şi cafeaua o privea lăsându-şi gândurile să curgă pe valuri.Muncise toată ziua în grădină curățând-o, săpând-o, tăiase pomii, via .. venise primăvara! Adunase tot ce curățase punând în saci, a doua zi urma să treacă mașina ce ridica gunoiul. Schimbase pământul și în ghivecele din cameră ca să impulsioneze puțin florile după iarnă. Era mulțumită de tot ce realizase în ziua aceea. Puse ibricul pe foc să facă o cafea. Mama ei intra în bucătărie-Faci cafea?-Da. Vrei? Întrebă Luciana.-Da. O bem pe terasă?-Da. Vreau să mă bucur de ultimele raze de soare de azi.-E încă rece. Abia e martie, vremea este înșelătoare ai grijă, toată ziua ai stat în grădină și ai muncit, să nu te îmbolnăvești.-Am făcut focul în cameră, după ce beau cafeaua, intru în casă și fac o baie fierbinte. Promit ! M-ai ales ca mi-am luat o sare nouă, abia aștept s-o testez!-Tu știi! Iau eu farfuria cu prăjituri, vii tu cu tava.-Da, mama! Imediat vin.A pus cafeaua în ceștile pregătite pe tavă și își urmă mama pe terasă.Era o plăcere de care îi era dor. Toată iarna băusera cafeaua la masa din bucătărie sporavăind pe lângă foc visând la zilele cu soare, dorindu-le.Avea să cadă frântă, presimțea. Deja o dureau toate oasele, nu făcuse de mult un asemenea efort susținut dar era bucuroasă că terminase. Deja dăduse colțul florilor si căpușa la vie iar corcodușul era ca și înflorit. Cât iubea primăvara!A pus tava pe masă servindu-şi întâi mama apoi luându-și și ea o ceașcă se așeză oftând pe scaun.-Ce gătim mâine?-Nu știu mama, ce ai vrea? Să-mi zici ce trebuie să mai aduc acasă.-Lasă că văd eu mă descurc cu ce am și iei pentru poimâine.-Bine mama, cum spui tu.Nu-i plăcea s-o supere, o necăjea destul tatăl său cu boala lui ca să-i mai facă și ea una în plus.Continuară să bea cafeaua în liniște privind alunecarea rațelor sălbatice pe luciul apei. Lebedele plecaseră deja. Veneau când se lăsa frigul și plecau cum dădea căldura. Le privea uneori de pe geamul dormitorului cum se plimbau cu pui după ele maiestoase, albe, desfășurându-şi din când în când aripile iar micuții imitându-le își scuturau și ei ciotulețele de aripioare cu pufulețul lor negruț. Creșteau atât de repede... Își aprinse încă o țigară privind fâșia de pământ care altă dată era terenul lor de joacă. După construirea hidrocentralei creșterea apelor o îngustase iar ei se împuținaseră plecaseră care încotro căutându-şi norocul. Erau numiți copiii decretului, nu știau de ce de fapt nici nu le păsa, aproape douăzeci numai pe cele două străduțe care formau micuțul lor cartier crescuseră ca frații. Se ajutau, se sprijineau dar mai ales se jucau. Doamne ce copilarie frumoasă avusese până-ntr-o zi...Se scutură de amintirea ce căuta mereu să-şi facă loc în gândurile ei și simți un fior rece o străbătând-o pe spate. Se făcuse frig. Puse ceașca pe tavă ridicând-o și plecă spre bucătărie.Spală ceștile așezându-le în suport aruncând o privire în jur să fie toate la locul lor și cum toate erau în ordine plecă spre camera ei.Casa lor era așezată pe partea dinspre Dunăre a străzii, aveau o grădină micuță în față unde își descărca ea toate furiile și își liniștea sufletul, o alee ce însoțea casa până la portița din spate pe unde ieșeau la Dunare. Camerele ei erau ultimele așezate pe beciul unde iarna țineau butoaiele cu vin și putina cu varză. Avea o baie micuță cochetă pe care o făcuse cu bani din primul ei salariu. Era atât de mândră de ea. Împărțise o cameră în două transformând jumătate în hol, jumătate în baie.Cealaltă cameră avea două ferestre mari pe colțul dinspre răsărit iar dimineața soarele intra printre ghivecele cu flori și dădea binețe. Era aranjată de așa natură ca un cumul de funcții dormitor, sufragerie, bibliotecă toate așezate cu mult gust. Intră verifică focul, constatând că se făcuse deja cald nu mai pusă încă un lemn. Porni casetofonul, pregăti haine curate și intră în baie.de Gabriela Mimi Boroianu

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc frumos draga mea Lenus. Sper sa iasă ceva frumos până la final...

[Lenuş Lungu]

Lecturat cu mare drag...Felicitări!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Încă nu știu nici eu, Mihail! Aveam o ideea în minte dar dupa vreo 30 și ceva de pagini m-am răzgândit am păstrat doar capitolul de început ... Încă m-a gândesc cum să continui.

[Mihail Toma]

O lectură plăcută, de relaxare și rememorări la gura sobei. Mi-a plăcut deși am tot așteptat schimbarea, perpendiculara pe oblică   o intrigă  care nu s-a lăsat ițită. Poate în continuare aflăm încotro bați 

[Gabriela Mimi Boroianu]

De fapt nu sunt chiar amintiri... Sunt broderii în jurul unei idei. Mulțumesc de apreciere!

[Ion Rodica Nicoleta]

vremuri... şi amintiri... Oare de ce amintirile ne fac mai frumoşi, mai limpezi, mai buni?!  A fost o încântare să te citesc! 

[Gabriela Mimi Boroianu]

E un fragment din ceva mai mare... O încercare timidă. Mulțumesc mult.

[Aurora Luchian]

Am trecut cu drag prin "visul" tău scris cu răbdare...

Felicitări!

.

Cu bucuria lecturii, Aurora 

[Emilia Popescu Rusu]

Semn de lectură plăcută...

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]