Luna pare
un cerc imens de foc
într-un spaţiu
infinit,
de cer albastru.
surâde ştrengăreşte
la început de martie
mohorât şi capricios
Mi-am pus în gând
la noapte s-o răpesc,
iubitei îi ofer un dar ;
astrul odelor veşnice
un sugestiv simbol
al iubirii adevărate
Are trupul
plin de cratere
sunt urme vizibile
ale suferinţei
pe care o ascunde
de mii de ani,
lacrimile amare de durere
s-au uscat în timp
Astrul poeţilor radiază
într-un martie
cu-n soare fără strălucire,
cu dinţi.
este singura
care ne salută
după ce
ziua cameleonică
devine noapte.
-->
Comentarii
Mulţumesc Sabina !
Mulţumesc Mircea pentru lectură !
Mircea, nu doar sa o promiteti, sa ne-o si dati!
Așa-i, Dane, trebuie să promitem...și Luna!
Multumesc!
Mulţumesc pentru lectură şi superbele versuri Rodica !
Oglindă pe ape
ce-aleargă mereu,
e mult prea departe
ca şi sufletul tău!
Mă cheamă-n uitare
în noaptea senină,
adâncă mirare
de gânduri prea plină!
E un bocet de floare
ce se-ascunde mereu,
iubită-i de soare
şi de sufletul meu!
Mulţumesc Ioana pentru lectură [!
Interesantă descriere a lunii .Aţi realizat-o în manieră poetică.
Mulţumesc Mihaela ! Să ai un weekend însorit !
-
1
-
2
de 2 Următor →