LUNA AFRODITĂ

LUNA AFRODITĂ

Vântul se-nfăşoară pe un vârf de ram,
iar din fuior îşi toarce firul cu frenezie,
Luna-şi destramă razele peste geam,
luminându-mi odaia în noaptea târzie.

Am ştiut că va sosi graţioasa-Afrodită,
înfăşurată-ntr-o mătasă-voal străvezie,
un astrul îndrăgit şi muză neasemuită,
sfetnicul nopţilor chiar, de mai întârzie.

Luna ciupeşte coardele la harpa nopţii,
zeiţă îndrăgostită de muzică şi poezie,
iar în zori grăbită, trece pragul dimineţii
ca Soarelui să nu-i stârnească gelozie.

Armonia mişcărilor o divulgă ca artistă,
de oboseală se-ascunde-n altă galaxie,
la căderea nopţii iarăşi, devine celestă
şi mi-a venit o idee, cine-i ridică statuie?

13 Decembrie 2016 - MIT

1979351288?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->