Luna a ieşit la plimbare pe cer
fără să caute ceva sau pe cineva de pe-aci
doar se plimbă şi ea ca unica cetăţeană
pe orbita Pământului cu drepturi absolute
nu este interesată de clădiri
de natura abundentă care e ţesută pe planetă
sau de viaţa care în cea mai mare parte
e plecată-n lumea viselor
să cunoască alte dimensiuni spaţiale.
Îşi împrăştie lumina peste tot
când are privilegiul de-a se arăta plină
şi se mai întâmplă că o mică vietate
aproape invizibilă datorită culorii negre
ce-o posedă şi devine o mică emblemă a nopţii
se-alintă şi se cocoţează prin copaci ori pe unde-i vine
miorlăind uneori dezgustător pentru urechile
cuiva care suferă de insomnie permanentă.
Dar nu-i bai!
Că pisica neagră cu ochii cameleonici
insistă să-şi facă vie prezenţa
prin zbughirile şi miorlăiturile ei
privind uneori pe cetăţeana absolută
cu privirea fixă şi înţepătoare făcând-o
pe aceasta să se-nfioare
să se gândească de ce n-o dormi la ora asta
când ea vrea să-şi facă plimbarea liniştită.
Atunci luna încetineşte paşii s-o privească
mai atent şi apoi ce se află prin jurul ei
momentul în care superstiţiile devin vrăjile
din care se nasc legendele altei vieţi
de care omenirii îi este teamă.
Dar pisicii negre nici nu-i trece prin minte
despre ce închipuiri poate să prelucreze
mintea umană în privinţa realităţii
pe care o estompează după bunul ei plac
tulburând psihicul unui om
ea doar vieţuieşte la fel ca toată lumea
mişcătoare sau statică din preajma noastră.
Mihaela Moşneanu
Comentarii