M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,
Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,
Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,
Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,
Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,
Să-mi scutur tălpile de-azur prin sate ori prin burguri,
Să mă-nveşmânt în borangic, a cerului mireasă,
Atunci când ploaia de safir din palma-i mă apasă.
Şi rătăcind ca un viking prin colburile Terrei,
Să împletesc din unda mea poeme efemerei;
Ca un miraj m-aş întrupa la glezna unui munte,
Să limpezesc tăcut poieni şi foşnete cărunte.
M-aş face val, dar un tărâm din mine nu mă lasă,
Pe continentul din fonem, de-acum mă simt acasă...
-->
Comentarii
aș fi vrut să o scriu eu ... atît de mult îmi place ...
Superbe versuri... Felicitări!