ce mă aşez pe un nor,
mă întreb tot mereu
cum aş trăi in lume,
fără să zâmbesc?
cum aş privi natura,
fără să o privesc?
tot ce ne înconjoară
e frumos ca un serai
străluceşte ca un crin,
între munţi şi văi....
la răscrucea unei frunze,
sub stropi de rouă
zâmbesc mereu...
ascult ciripit de păsărele
din crângul însorit
unde iarba încet şopteşte:
-ce minune a naturii!
să priveşti şi să zâmbeşti.
Lenuş
Comentarii
din natură de iubire,
ce din crâng a însorit,
unde iarba mi-a şoptit...
Mulţumesc frumos Elena pentru semnul de lectură şi aprecieri.
Cu prietenie Lenuş
Sunt un suflet zburator
ce ma asez pe un nor ........ imi place ,suna minunat iar de acolo , de sus , se deschid portile CREATIEI lui DUMNEZEU si te lasa sa vezi minunile naturii ,sa te bucuri de tot ce te-nconjoara .Sa deschidem urechile ,ochii si inima sa putem intra in sinfonia CREATIEI. FELICITARI ! !
În oglinda sufletului privesc
dincolo de univers,
o lacrimă de smarald
se pierde în abis,
un strop de soare,
ce răsare peste munţi şi văi...
Mulţumesc frumos dl Viorel Croitoru pentru citire
Cu prietenie Lenuş
Cu prietenie Lenuş
Iubind natura simti ca traiesti,privind natura inveti sa zambesti si sa privesti,multe minuni ne ofera natura...
Felicitari Lenus superbe versuri!