Poruncă înaltă l-a trimis în lume,
să fie rug
şi martor,
vas ales
modelat din lumini
şi cuvânt
Poruncă înaltă l-a trimis în lume
să redea orbilor vederea
să destupe fântânile auzului
să ne înveţe, re-înveţe
tot ce-am uitat…
cum plânge focul,
cum arde apa,
cum clopotele
şi lumânările
se nasc din aceeaşi lumină,
lină…
Poruncă înaltă l-a trimis în lume
să ne scrie cu dalta
în oase şi carne
rugăciunea,
rugăciunea-urlet,
rugăciunea-şoaptă,
rugăciunea aceea la care
nici Dumnezeu nu îndrăzneşte
să nu răspundă
Când mâncaţi,
frângeţi pâinea şi gândiţi-vă
la frângerea lui
când beţi din izvor,
îngenuncheaţi şi
sărutaţi apa care l-a oglindit
Poruncă înaltă l-a trimis în lume
să ne re-înveţe
că în ochiul furtunii
suntem liberi,
în ochiul cutremurelor,
al vulcanilor,
al exploziilor,
în ochiul chiar al morţii,
fruntea ne creşte până la cer
devenim noi-înşine
incendii, potop,
cutremur şi cutremurare
căci el, martorul,
ne ia de mână,
ne ia de inimă
şi ne poartă
pe scara lui Iacob
-->
Comentarii