23. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
Secţiunea „Nocturne în trup”
melancolie nocturnă (cybersonet CCXXXII)
o melancolie nocturnă rece ca o rugă
și taci cu mâinile în poală strânse
cuvintele-s departe umbrele sunt stinse
în tine dorul a învățat să fugă
tăcerile-ți lovesc ca niște stânci ninse
îți plouă-n suflet dar nu spui nimic sub glugă
și visele-ți dansează în genunchi fără să fugă
pe marginea iubirii fără clic imense
te strâng în gând dar tu ești tot mai rece
te-aud cum plângi în vis fără să suni
și simt că te destrami fără salvare
ești noaptea însăși nimeni n-o întrece
cu ochii grei și pașii-n mări de luni
iar eu te țin — o clipă și dispare
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii