Mi-e frig până-n celule, în iarna asta mută,
În suflet, filigorii au îngheţat de mult,
Cotrobăie un crivăţ cu inimă de brută
În fiecare rană pe care o ascult.
Mi-e frig până la oase, în măduvă trosneşte,
Îşi sapă nevăzutul prin fibre trotuar,
Mă strânge-nsingurarea în braţe ca un cleşte,
Cu patimi izvorâte în colţ de felinar.
Mi-e frig până la creştet şi până la călcâie,
În vene, termometre se sparg cu un suspin;
O rimă rătăcită se clatină molâie,
Prin sânge-mi curge dorul de ramuri de măslin.
O negură se-adapă cu lacrima din mine,
La copca de iluzii, prind vise în ciorchine...
-->
Comentarii
Minunate versuri!