Daţi-mi înapoi visele ce mi-aţi furat
Să bat cîmpii, e... dreptul meu omenesc...
Lăsaţi-mă să mai cred întrun lucru curat,
Să cred că-s iubit şi să vreau să iubesc...
Lăsaţi-mă să mă mint... Aşa e normal,
Ca să pot să păşesc înc-un pas mai departe...
Să mă-mbăt cu nectarul din golu-mi pocal
Ca să pot să mai fac, înc-un pas, către moarte...
Lăsaţi-mă prost ! Sunt om, deci sunt laş...
De ce să mă chinui, pentru că ştiu ?!...
Mai am pân-ajung să pasc pe imaş...
Şi chiar de-o să pasc, o să pasc, cât sunt viu !!!..
Şi viu cât mai sunt, nu vreu să mai sufăr....
Daţi-mi pilule, să nu mă mai doară,
Viaţa-mi, diademă din petale de fluturi
Prinsă în plete de doruri şi-ocară...
Şi fiindcă trăiesc. Şi fiindcă viu sunt,
Şi fiindcă viaţa se stinge-n nevoi,
Atât cât mai stau pe bătrânul Pământ,
Vă rog în genunchi, daţi-mi visu-napoi....
-->
Comentarii
Mulţumesc tuturor! Ca de obicei, vizita voastră, este pentru mine o bucurie!
Ai perfectă dreptate Optimus, habar n-am de ce nu mi-am dat seama! Mulţumesc pentru sfat, care este ptr. mine o dovadă de sinceră prietenie!
Cu drag, a voastră Lucia
Nu lasa pe nimeni sa-ti fure visele! Nici macar sa ajunga la ele!Sunt doar ale tale! Emotionant si frumos scris!Dar trist,e adevarat!
Razbate o anumita suferinta personala, si poate ca trebuie sa avem grija unii de altii...!!!