Am plecat pe muchia de apus a zilei
la întorsura munţilor unde-s zimbrii;
acolo mă opresc, soarele cade după creste.
Vin păsări din păduri cu aripi de frig,
ştiu din ce parte bat vânturile vremii
ori vin ploi mărunte de care nu scapi.
Fagii ne vor îndrăgi în curând,
vulpea împarte-n secret ştirile de seară;
încălzit c-o baie de aburi şi ţuică fiartă,
ascult cu femeia o muzică veche şi calmă.
Seara ne umple cu miros de răşină şi fructe
ori poate noaptea are o cămaşă de flori
din care apare dimineaţa cu buzele stoarse
când stelele se sting înecate în izvoare.
Gânduri îngălbenite de cuvintele spuse
se netezesc pe palmele aburite
în ochii ferestrei de respiraţia soarelui.
-->
Comentarii
Frumos poem