în pustiu
rămân câteodată rătăcit în pustiu,
căutând clepsidrele prin nisip,
zeus le-a spart
și-au rămas ca niște relicve,
timpul a stat odată cu ele,
istoria a stat odată cu ele,
lumile au stat odată cu ele,
s-a așezat zidul timpului
între mine și moarte.
„nu-ți fie frică de moarte-
a zis o pasăre
care trecea pe deasupra mea-
adu-ți aminte cum erai înainte de naștere”
așa voi fi
un atom de nimic…
doamneee, ce-am mai plâns,
aș vrea să mă uit în acest pustiu,
să-mi iau numele-n brațe
și să fug cu el în țara
unde nu se mai moare.
„poarta dintre tine și moarte
trebuie deschisă de cineva.”-
mi-a spus pasărea.
am privit-o mai bine:
era un corb care-mi voia leșul.
5 martie 2012
-->
Comentarii
,,nu-ţi fie frică de moarte-
a zis o pasăre
care trecea pe de-asupra mea-
adu-ţi aminte cum erai înainte de naştere"