Unde a pierit dulcea lumină a paşilor tăi,
Nu ştiu nici eu
Şi nici toate mustrările din zilele goale.
Ştiu însă că doar eu,
Măsor a serilor slavă amară
Cu o parafă de jar până în suflet pătrunsă.
Sunt doar eu ca altădată;
Şi strună şi sunet şi arcuş şi alăută.
Sunt într-o lume doar a mea,
În trup şi întrupare de gânduri nerostite către tine.
În odaia noastră şi acum,
Umbra ta veghează speranţa
Crescută-n închinarea sfintelor icoane,
Ce-ngână,
Ruga smerită şi ştearsă,
În care,
Şoaptele tremurânde
Adună toate o părere de descânt,
Spre o suflare nevăzută,
Care mă caută şi mă sărută.
-->
Comentarii
Multumesc, Aurelian. O zi frumoasă îţi doresc!
Multumesc George Gitlan, multumesc Camelia C. O zi buna, cu mult senin in suflet!
Multumesc mult, dl. Sprancenatu. Sensibilitate, emotie, traire, prin toate acestea respira sufletul meu.
Ştiu însă că doar eu,
Măsor a serilor slavă amară
Cu o parafă de jar până în suflet pătrunsă.
Sunt doar eu ca altădată;
Versuri ce dovedesc o are sensibilitate sufletească ! Felicitări Lucia !