Acolo pe deal este-o cruce.
E cheia de-acces către cer
Și tot ce drumețul aduce
Le lasă să zboare-n eter
Privește de sus tot pământul,
Privește și-n sufletul său
-E greu să fii om, spune gândul
Și-oprește drumețul mereu...
Să fii pentru-o clipă cât cerul,
E rar! Și-și dorește din nou...
Se-aud jos cocoșii cum strigă
Se-aude de sus Dumnezeu...
La drum el pornește agale
Și-ar sta ziua-întreagă visând.
-Mai trec eu cândva pe-astă cale!
Își spune drumețul în gând...
Comentarii
Mulțumesc Mircea de urarea indirectă, dar peste 100 de ani aș avea 155! Nu-i cam puțin?
Cu prietenie...
Lumea aceasta e reală. Mai așteaptă 100 de ani, ca să vezi cum e cealaltă.
Mulțumesc Mihaela pentru aprecieri! Poezia e o replică la versul alb al Irinei Lucia Mihalca. Nu știu dacă am reușit să mă ridic la înălțimea versurilor ei... Eu am simțit cumva altfel... Un sfârșit de săptămână frumos!
Să fii pentru-o clipă cât cerul,
E rar! Şi-şi doreşte din nou...
Se-aud jos cocoşii cum strigă
Se-aude de sus Dumnezeu...
Este atât de frumos!