E între noi o tăcere
ca o fântână secată,
n-o smoleşte nimeni
şi nu poate rămâne fără apă.
E între noi o iubire
pe care s-a aşezat prea mult mâl,
nisipul clipelor a înfundat canalul
şi nu mai răzbate flacăra.
E între noi o cumpănă
ca o întrebare fără răspuns;
de ce totul se retrage în pământ
şi rămâne-n suflet o nemărginire
pe care o absoarbe cerul?
Comentarii
Cornelius, durerea nu este a mea este a unui neam întreg, Dumnezeu este cu noi în împăcare şi năzuinţă, nu ştiu dacă este şi cu criminalii , sinucigaşii , tâlharii,etc de care auzi în fiecare zi la ştiri şi nimeni nu adoptă nici o măsură pentru limitarea lor.
La Mulţi Ani !
~
Domnule Llelu Nicolae Valareanu, pretutindeni Dumnezeu se află cu noi, între noi, pentru noi !
Lăsaţi-L să treacă ! Amândoi trebuie să-L lăsaţi să treacă, iar mâzga va pieri în şuvoiul lacrimilor, canalul se va desfunda, dacă veţi găsi Clipe VII, de Comuniune cu Dumnezeu, dar şi cu semenii !
Sper doar că Poezia este doar o tristă constatare a durerii altuia !
~
Cornelius, :)